Mierea si produsele apicole
Mierea ca medicament
reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale
mierii - medicament si aliment pretios in acelasi timp - sint cunoscute
inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie.
Mierea se asimileaza
foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive
si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui
al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide,
compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic,
oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta
asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste
tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si
durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic
si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza;
mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim
este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea
arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai
ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este
buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de
floarea-soarelui - utila in bronsite si boli de stomac.
Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea
de livada
(de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale.
Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii
si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative.
Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii
- un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului
imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita
dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore
dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea
arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul
colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa
calda in care se dizolva.
Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul,
veninul de albine si ceara - contribuie la intarirea organismului, astfel
incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate
orice afectiune.
Laptisorul de matca
se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit
drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea
creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru
combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu
secretie interna.
Polenul
este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei
plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se
contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare
citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul
creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului
nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In
plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia,
imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea
parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.
Propolisul
este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara,
uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt,
la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare
ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste
rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale
antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot
mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor
afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte
util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea
operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile
gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen
si de alta natura.
Veninul
de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor,
artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei,
ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei
si ischiemiei.
Ceara
de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci
i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de
albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara
este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise,
la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea
nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari,
caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata diabeticilor si
obezilor.
Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi
Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului
de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata
inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest
sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza,
printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca
medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput
in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele
sacre. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari
despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata
mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati
medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv.
Aristotel, de exemplu,
a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul
drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al
Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea,
despre miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera
mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau
rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Produsele epocii contemporane
In
epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si
celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de
albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale
directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de
matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente,
tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea
nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele
vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a
sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule,
apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea
este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest
caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa
fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de
nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie
de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000)
poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere
sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon.
Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea
mierii.
Compozitie si actiune terapeutica
Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza
si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism,
se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la
suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la
suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide
(aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta
zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri
minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune
antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta,
regeneratoare.
Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni
- Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima,
dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca
mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori
pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de
una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a
bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
- In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura
din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate
si sucul de la una-doua lamii.
-In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu
suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare
si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia,
timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora
inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include
suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere
si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine
acoperit.
- Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte,
sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere,
100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe
foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec,
cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
- In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va
lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte),
cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic,
se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati
egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte
de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat
pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura
de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.
- In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite)
guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua
ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia
o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul
de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara,
inainte de culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra
cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere
inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o
lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov
recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara
se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de
miere.
- In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere,
de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si
endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze
de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de
miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa
la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de
trei ori pe zi.
In
paginile urmatoare, va invit sa cititi mai multe despre proprietatile
miraculoase ale mierii de albine:
Mierea
- alimentul natural cu proprietati miraculoase
Despre
proprietatile terapeutice ale mierii
Clasificarea mierii
Mierea si zaharul
Mierea -
tipuri principale
Tratamente
naturiste cu miere
Intrebuintari
ale mierii in diverse afectiuni
|