Produse apicole - Nectar
Nectarul este un
lichid dulce zaharos, secretat de glandele nectarifere, care constituie
alaturi de polen hrana de baza a albinelor.
Glandele nectarifere sau nectariile se ?nt?lnesc pe toate organele vegetative,
cu exceptia radacinilor.
Astfel, nectarinele se gasesc pe partile constituente ale florii, ca s?pale,
petale, stamine sau pe c?rpele de asemenea pe frunze, stipele, bractee
sau axe.
Dupa pozitia lor pe plante se diferentiaza doua categorii de glande: glande
nectarifere florare, care sunt localizate ?n interiorul florii, pe diferite
componente florale.
Astfel, la Tiliaceae si la Malvaceae nectaiiile sunt situate pe partea
interna a sepalelor, la Berberidaceae si Ranunculaceae la baza petalelor,
la Hippocastanaceae si Sapindaceae ?ntre petale si s?pale, la Aceraceae
si Cruciferae la baza staminelor, la Compositae si Onagraceae la baza
stilului, la Umbelliferae ?n partea superioara a ovarului, la Labiatae
si Hydrophyllaceae la baza carpelelor, la Papilionaceae si Rosaceae ?ntre
androceu si gineceu etc.
Astfel, momentul
optim de secretie la o serie de specii nectarifere se ?nregistreaza
?n cursul diminetii (8-14), ca de exemplu la floarea soarelui, salvie,
isop, facelia etc, ?n timp ce la alte specii ?n cursul dupa-amiezii
p?na seara t?rziu, ca de exemplu la teiul alb, teiul pucios etc,
?n acest sens frecventa de zbor a albinelor este determinata de intensitatea
secretiei de nectar, ?nregistr?ndu-se frecventa maxima ?n momentul c?nd
plantele respective secreta cea mai mare cantitate de nectar cu cel
mai ridicat continut ?n zahar.
Daca o planta nectarifera prezinta ?n cursul zilei doua maxime de secretie
si frecventa albinelor pe florile respective ?nregistreaza doua maxime,
corespunzatoare celor doua etape de secretie abundenta.
Productia de nectar variaza cantitativ si calitativ, ?n functie de specie,
soi, varietate, v?rsta plantei, pozitia florilor pe planta sau pe inflorescenta,
culoarea florii, stadiul de ?nflorire etc.
Referitor la v?rsta plantelor s-a constatat la unii arbori meliferi,
ca de ex. La salc?m, jugastru etc, ca maximum de secretie nectarifera
se ?nregistreaza ?n general la v?rste mijlocii, respectiv 10-30 ani,
?n timp ce la plantatiile tinere 5-6 ani, sau la masivele de peste 50-55
ani, secretia de nectar este mai mica, iar recoltele de miere ce se
obtin sunt mai slabe.
Concentratia optima
a nectarului
Scaderea potentialului
nectarifer la aceste specii este determinata nu numai de starea fiziologica
mai slaba a arborilor batr?ni, ci si de micsorarea treptata a numarului
de flori pe arbore, respectiv pe unitatea de suprafata.
O mare variabilitate a productiei de nectar ?n timpul aceleiasi perioade
de ?nflorire s-a ?nregistrat ?n cadrul lucrarilor de urmarire a evolutiei
culesului la salc?m si tei.
Concentratia optima
a nectarului este ?n jur de 40-50%, c?nd randamentul la cules este ridicat,
iar prelucrarea acestuia ?n miere este mult usurata.
Daca ?nsa concentratia se afla sub 5% nectarul nu mai este cules de
albine. Limita de acceptare ?n ceea ce priveste concentratia nectarului
este ?n functie de abundenta florei melifere si de anotimp.
Primavara si vara de exemplu, c?nd exista ?n general o flora bogata,
albinele sunt mai exigente si cerceteaza numai florile al caror nectar
prezinta o concentratie mai ridicata (30-40% zahar), ?n timp ce primavara
timpuriu si toamna, c?nd florile sunt rare, limita de acceptare a concentratiei
scade p?na la 7-10% zahar.
Alte
produse apicole
 Ceara
de albine
Laptisor
de matca
Mana
Pastura
Polen
Propolis
Venin
de albine
|
