Argila
Argila a fost foarte
mult folosita inca din Egiptul Antic: frumusetile locale, dupa reteta
renumitei imparatese Nefertiti, isi intindeau pe corp argila amestecata
cu uleiuri volatile si stateau asa citeva ore.
Efectul era uimitor:
argila le facea pe femei atit de atragatoare, incit barbatii le cadeau
la picioare :)))
Cu ajutorul argilei,
egiptenii conservau mumiile, iar romanii o foloseau in timpul
spalatului. In vechile papirusuri au fost gasite retete de tratare a
diverselor inflamatii externe sau interne, infectiilor, abceselor, tulburarilor
intestinale, chiar a sifilisului cu ajutorul argilei.
Argila a fost foarte
pretuita de Dioscorides, Plinius cel Batrin, Avicena. Hipocrate a scris
ca argila si namolul marin elimina din organism tot ceea ce este vatamator
si negativ, iar procesele inflamatoare din tesuturi trec in argila impreuna
cu mirosul neplacut.
Locuitorii Indochinei inainte de a bea apa dintr-un riu tulburau namolul
de pe fundul acestuia.
Unele popoare adauga
argila in mincare. Aceasta este un conservant extraordinar si ajuta
la pastrarea strugurilor, morcovilor, sfeclei, ridichilor in timpul
iernii.
Ouale cufundate
citeva secunde in argila amestecata cu apa, iar dupa aceea uscate, se
pot pastra mai mult de cinci luni, dar la o temperatura mai scazuta.
Sint marturii potrivit carora in Rusia, in clinica lui S.P. Botkin,
argila era folosita in trecut sub forma de comprese reci (argila rece
folosita de obicei de sculptori) in tratarea isteriei, afectiunilor
sistemului cardiovascular si ale aortelor.
Compresele
cu argila rece pastreaza mult timp temperatura corpului si nu
provoaca neplaceri. In vremurile noastre, in Germania si Scotia, fiziologii
pun pe cavitatea toracica a persoanelor bolnave comprese reci cu argila,
citeodata chiar si pentru 24 de ore.
Compozitie chimica
Argila este un amestec
de alumosilicati (sare naturala a acizilor silicici, in a carei structura
cristalina o parte din ionii de siliciu sint inlocuiti cu cei de aluminiu),
care contine siliciu, aluminiu, mangan, titan, potasiu, calciu si sodiu.
Este de asemenea bogata in substante active din punct de vedere biologic,
saruri minerale si microelemente (magneziu, bariu, beriliu, fier, galiu,
cupru, cobalt, molibden), care influenteaza in mod nemijlocit sistemul
endocrin uman. Cuprul continut in argila stimuleaza secretia fermentilor
din ficat, a hormonilor din hipofiza si din pancreas, contribuie la
schimbul corect de albumine, grasimi, hidrati de carbon si vitamine.
In natura se gasesc mai multe feluri de argila:
-
alba
-
verde
-
rosie
-
galbena.
Argila alba sau caolinul consta in general din silicat
de aluminiu cu adaos de silicat de magneziu si calciu. Prezenta magneziului,
a fierului si a calciului permite folosirea caolinului in cazurile de
extenuare si de demineralizare a organismului, in anemie, in afectiunile
de natura oncologica.
Argila verde contine siliciu (49 la suta), aluminiu (5,6 la suta),
oxid de fier (4,4 la suta), magneziu (4,2 la suta), oxizi alcalini de
fier (3 la suta), apa (7,4 la suta). Datorita continutului ridicat de
siliciu argila verde este folosita in tratarea bolilor care apar o data
cu inaintarea in virsta, ateroscleroza, tuberculoza.
Argila rosie este de mare ajutor in bolile articulatiilor.
O valoare deosebita are argila untoasa de culoare albastra. Medicul
si cercetatorul bulgar Ivan Iotov a inchinat foarte mult timp cercetarii
argilei albastre si a stabilit ca aceasta are acelasi cimp de vibratii
ca si celulele sanatoase
si ca este capabila sa echilibreze biocimpul slabit al omului. Masuratorile
facute de I. Iotov in anul 1991 au aratat ca argila are calitati terapeutice,
o unda statica cu o lungime de 8 metri, care coincide cu undele celulelor
sanatoase din organismul uman. De aceea, ea nu este daunatoare, nu are
contraindicatii, este un mijloc terapeutic universal.
Pentru tratament se poate folosi
argila cu un cimp vibrational energetic de tipul undelor radio, care
patrunde profund in organismul uman. Aceasta argila distruge celulele
bolnave, care au o alta lungime de unda. Argila vibreaza asemenea celulelor
sanatoase si in acest fel le purifica de substantele daunatoare adunate
in ele, substante care impiedica functionarea lor normala.
Cum se pastreaza argila?
Argila trebuie pastrata in cutii din lemn. Inainte de a fi folosita
ea trebuie uscata la soare doua-trei zile: dupa ce a stat la intuneric
mii de ani, argila se reincarca astfel cu energie solara, iar proprietatile
ei terapeutice devin si mai puternice. Dupa ce a stat la soare, argila
este pisata marunt, se trece printr-o sita de metal pentru a fi eliminate
corpurile straine care pot aparea in ea, se adauga apa calda sau apa
cu sare de bucatarie (in proportie de 10 la suta), se amesteca si se
incalzeste la baie de aburi.
Argila este un absorbant puternic. Datorita gradului inalt de dispersie
a particulelor, ea absoarbe grasimile si toxinele de natura gazoasa,
mirosurile, gazele, puroiul, microbii. Este totodata un dezintoxicant
deosebit (neutralizeaza veninul). De exemplu, s-au facut unele experiente
pe sobolani: cei carora pe linga stricnina li s-a adaugat in mincare
si argila au supravietuit, iar cei care au fost hraniti cu mincarea
otravita, dar fara argila, au murit.
Avind proprietati antiseptice (de sterilizare), argila vindeca foarte
bine ranile si contribuie la restabilirea potentialului bioenergetic
in cazul unor inflalmatii de natura diferita. Argila are o calitate
deosebita, asa-numitul tropism (tendinta de acomodare si de orientare
a unui organism vegetal fixat de pamint, intr-o anumita directie, sub
influenta unei excitatii exterioare ca lumina, gravitatia, caldura,
umiditatea etc.), adica tinde catre partile afectate ale corpului, catre
locurile care au nevoie de regenerare bioenergetica.
In continuare, va
invit sa cititi despre:
Dosarul
argilei
Istoricul
tratamentelor cu argila
Virtuti
terapeutice ale curei cu argila
Tratamente
naturiste cu argila
Cataplasme
cu argila
Argila
de Limanu - o intamplare adevarata
Argila
de Limanu - partea a II a
|