Mirodenii
Mirodeniile sunt
percepute de catre europeni drept niste adaosuri cu rol de aromatizare
si condimentare a preparatelor culinare. Putini au fost insa aceia care
au putut constata si efectele terapeutice ale acestor ingrediente alimentare.
Multi chinezi stiu, de pilda, ca nucsoara este o mirodenie utila in
prevenirea si tratarea durerilor si balonarilor abdominale, a diareei,
indigestiei si vomei, fiind si un bun stimulent si carminativ stomacal,
dar este periculoasa pentru cei cu hemoroizi si dureri dentare.
Maghiranul este un adevarat medicament pentru tratarea guturaiului,
febrei, vomei, diareei, hepatitei, malnutritiei la copii, sau a eruptiilor
cutanate. Un decoct din maghiran, baut de 2-3 ori pe zi poate produce
un efect sudorific puternic, dar mai si inlatura mirosul neplacut degajat,
uneori, din cavitatea bucala. Pruritul (mancarimi ale pielii) poate
fi alungat prin tamponarea locala cu zeama rezultata din fierberea a
150 gr maghiran in 500 ml apa. Maghiranul este cunoscut si ca un bun
diuretic si stimulent al apetitului, ajutand la eliminarea mucozitatilor.
In traditia populara chineza, maghiranul este cunoscut ca un regulator
al temperaturii corpului, fiind adesea folosit in locul ceaiului negru,
in timpul verilor toride.
Inca de pe vremea cand vechii negustori orientali bateau drumurile spre
centrul Europei, strabatand si meleagurile romanesti, ghimbirul si-a
facut aparitia in bucataria noastra, fiind mai apoi cultivat si de taranii
romani. In mod inexplicabil, in perioada comunista, interesul pentru
aceasta mirodenie a scazut atat de mult incat nu a mai fost cultivat,
fiind dat aproape complet uitarii. Chinezii considera ghimbirul drept
unul dintre cele cinci ingrediente principale in dietoterapie,
alaturi de otetul de orez, vinul de orez, sare si miere. Ghimbirul este
apreciat pentru calitatile sale terapeutice in guturaiuri, tuse, stari
de voma, astma, diaree.
El actioneaza, in
mod deosebit, asupra plamanilor, stomacului si splinei. O radacina proaspata
de ghimbir, rasa si fiarta in 250 ml apa, timp de 10 minute, produce
un fel de bautura cu efecte remarcabile in tratarea edemelor, vomei
sau tusei, inducand si o senzatie puternica de incalzire a corpului,
respectiv, un efect sudorific pregnant. Atunci cand febra nu cedeaza,
fierbeti 100 gr ghimbir proaspat in 500 ml apa si spalati tot corpul
cu zeama rezultata. Daca tusea nu vrea sa va lase in pace, stoarceti
o radacina de ghimbir si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml
apa fierbinte; beti cate 1-2 cani pe zi. In cazul unei indigestii, mancati
cateva bucatele de tulpina de ghimbir proaspat; in vreme ce o cana de
suc din aceeasi parte a plantei va poate scapa de un sughit rebel, greata
sau voma, ori chiar de o toxiinfectie alimentara.
Rapoarte medicale
din diverse spitale chinezesti arata ca injectarea unei solutii de 5-10%
suc de ghimbir in zonele afectate, poate trata cu succes durerile reumatice.
Nu putem ignora nici faptul ca amestecul de 50 gr ghimbir proaspat cu
30 gr zahar brun - consumat de 3 ori pe zi, timp de 7 zile - trateaza
cu succes dizenteria. Si, inca ceva: chiar mai mult decat usturoiul,
ghimbirul are calitatea de a atenua mirosul neplacut al unor preparate
din carne de oaie, miel, scoici, sau peste.
Toti parintii ai caror copii se imbolnavesc de varsat de vant ar trebui
sa stie ca pot grabi eruptia cutanata, folosind coriandrul (atat tulpina
cat si radacina) fiert si aplicand spalaturi calde copilului. Consumul
regulat de coriandru va face sa dispara mirosul neplacut al urinei;
in vreme ce o mancare de porc, vita sau peste cu coriandru intreg (planta
si radacini) alunga mirosul fetid al respiratiei unor persoane, dar
si mirosul neplacut degajat de unele femei din zona vaginala.
El reduce aciditatea
si durerile gastrice. Totusi, coriandrul nu este recomandat a fi consumat
in mod constant timp indelungat, deoarece creste continuu energia "calda"
din organism, ceea ce ar produce o sete exagerata si constipatie, ca
si uscarea si craparea buzelor. De aceea nu se recomanda nici folosirea
exagerata in tratamentul varsatului de vant, ci, numai pana la aparitia
primelor semne ale eruptiei. Putini stiu ca piperul are calitati terapeutice
in cazul durerilor abdominale, tulburarilor gastrice, diareelor sau
toxiinfectiilor alimentare. Medicina traditionala chineza il categorieste
drept un aliment benefic pentru stomac si intestinul gros. Un gram de
praf de piper negru, impreuna cu 30 gr ghimbir proaspat, fierte in 750
ml apa, pana scade la 250 ml, poate trata cu succes o voma acuta provocata
de o gastrita avansata. Barbatii care se aleg, uneori, cu o eczema a
scrotului se pot trata cu spalaturi cu o zeama obtinuta din amestecul
de 10 gr praf de piper negru cu 8 cani de apa data intr-un clocot.
Medicii chinezi au constatat ca pacientii hipotensivi pot sa-si mareasca
tensiunea arteriala cu circa 5 mmHg daca tin in gura cate un bob de
piper negru timp de 20-30 minute. Efectul dispare dupa 15-20 minute,
dar este util pentru a restabili tensiunea arteriala normala fara efecte
secundare nedorite, obtinandu-se si un efect de incalzire a corpului
si a calotei craniene, fara cresterea pulsului. In cazurile de indigestii
cu diaree, 1 gr de praf de piper alb dizolvat in 200 ml apa, impreuna
cu 9 gr praf de glucoza poate face minuni, daca este consumat de 3 ori
pe zi timp de 1-3 zile. La copiii sub 1 an, doza este de 0,3-0,5 gr
piper alb, iar la cei intre 1-3 ani, doza este de 0,5-1,5 gr, dar nu
se poate depasi cantitatea de 2 gr zilnic.
In tratamentul nefritelor (o inflamatie la nivelul rinichilor) medicii
antici chinezi recomandau urmatoarea reteta: se gaureste - cu grija
- un ou proaspat de gaina si se introduc 7 boabe de piper alb ; se astupa
gaura cu faina umeda, se inveleste oul intr-o hartie umeda si se fierbe
oul in abur, pana se intareste. Se mananca oul cu tot cu piper, de doua
ori pe zi (la copii, doar un ou pe zi) timp de 10 zile. Dupa 3 zile
de pauza, se repeta seria (daca mai este nevoie!). De regula, un asemenea
tratament are 3 reprize, pentru a fi siguri de rezultate. Totusi, retineti
ca, daca sunt consumate in exces, piperul alb si negru pot provoca necazuri,
in mod deosebit, celor cu afectiuni oftalmologice ca si celor care au
dureri laringo-faringiene.
In
paginile urmatoare va invit sa cititi cateva articole interesante despre
aromoterapie:
Terapia
condimentelor
Mirodeniile - remediu naturist in
tratarea afectiunilor
Uleiurile - un medicament impotriva
multor boli
Combaterea stresului cu plante aromate
|