Cartea electronica:
Dictionar de plante medicinale
CUPRINS
afinul 1
albastrelele 1
anasonul 2
anghinarea 2
arnica 3
brusturul 4
catina 4
cerentelul 5
chimenul 5
cicoarea 6
cimbrul de camp cimbrul de cultura 7
ciresul 8
ciubotica cucului 8
coada calului 9
coada racului 10
coada soricelului 10
coriandrul 11
crusinul 11
dudul 12
fasolea 12
feniculul 12
fragul 13
frasinul 13
galbenele 14
ghintura 14
gutuiul 15
hameiul 15
iarba mare 16
ienuparul 16
inul 17
isopul 18
izma buna 18
lemnul dulce 19
levantica 20
lumanarica 20
macesul 21
macul de camp 22
maghiranul 22
merisorul 23
mesteacanul 23
murul 24
muschiul de piatra 24
musetelul 25
mustarul alb 26
mustarul negru 26
nalba de padure nalba mare 27
nucul 27
obligeana 28
odoleanul 29
osul iepurelui 29
paducelul 30
Afinul
Afinul poate fi intalnit in zonele de munte, pe p?sunile alpine sau
prin locuri stancoase. Se dezvolt? sub forma unui arbust mic, cu fructe
de culoare negru-alb?strui si cu un gust duce-acrisor. De la afin se
folosesc frunzele Din frunze se preapar? un ceai care se recomand? celor
ce sufer? de diabet, avand proprietatea de a sc?dea zah?rul din sange,
actiune care s-ar datora mirtilinei, numit? si "insulin? vegetal?".
Pentru a m?ri eficacitatea ceaiului, frunzele de afin le putem asocia
cu p?st?i de fasole si frunze de dud. Ceaiul se bea indulcit cu zaharin?
sau neandulcit, cate o ceasc? inaintea fiec?rei mese principale.
Ceaiul dietetic recomandat diabeticilor are in compozitia sa, pe lang?
alte plante, si frunze de afin.
Datorit? continutului in tanin, frunzele au actiune astringent?, folosindu-se
in diaree, iar datorit? arbutinei, dup? alti autori, hidrochinonei,
au propriet?ti bacteriostatice, utilizandu-se ca antiseptic urinar si
usor diuretic. Se mai recomand? in gut? si reumatism. Fructele sunt
bogate in tanin, pectine, o substant? colorant? numit? mirtilin?, acizi
organici (acid malic, citric, oxalic, lactic, succinic), zaharuri, provitamina
A, vitamina C etc.
Din fructe se prepar? un ceai pentru combaterea diareei, cu propriet?ti
antiseptice in infectiile intestinale, mai ales in gastroenterite, contribuind
la ameliorarea proceselor de fermentatie si putrefactie. Unii autori
le recomand? in combaterea oxiurilor. Ceaiul de fructe poate fi f?cut
in dou? feluri si anume: fructele uscate se fierb in 250 g de ap? timp
de o jum?tate de or?, dup? care ceaiul se bea c?ldut; sau peste o lingurit?
si jum?tate de fructe uscate se toarn? dou? pahare cu ap? fiart? si
r?cit?. Fructele se las? la macerat opt ore, apoi se bea intreaga cantitate
de lichid in cursul unei zile. Pentru a m?ri actiunea astringent? si
antiseptic? a fructelor de afin, vom ad?uga coaj? de stejar, flori de
musetel si frunze de ment?.
Tot din fructe de afin se mai pot prepara lichior si vin, care au propriet?ti
antiseptice si astringente. Consumate in stare proasp?t?, afinele regleaz?
scaunele, fac s? inceteze fermentatiile intestinale, ajut? la eliminarea
gazelor, amelioreaz? inflamatiile hemoroidale si restabilesc pofta de
mancare.
Alb?strelele
Pe marginea drumurilor, in apropierea lanurilor de cereale, intalnim
vara niste flori albastre, cunoscute popular sub numele de alb?strele,
vinetele, floarea-graului, floarea-paiului, ghioc, corob?tic?, m?turice
sau zgl?voc.
In scopuri medicinale, din flori - Flores Cyani - se prepar? un ceai
care are propriet?ti diuretice si astringente. Aceast? actiune este
atribuit? unui glicozid numit centaurina si taninului. Pentru a obtine
un asemenea ceai, vom op?ri o lingurit? si jum?tate de flori cu un pahar
de ap? clocotit? si le vom l?sa acoperite 20 de minute. Apoi se strecoar?
si lichidul se bea indulcit. Pentru m?rirea actiunii diuretice, florile
de alb?strelese vor asocia cu frunze de mesteac?n, frunze de merisor,
cozi de cirese.
{n cazul afectiunilor renale si vezicale se bea cate un sfert de pahar
de ceai, cu 20 minute inainte de mas?. Datorit? gustului amar se recomand?
ca tonic amar in dispepsie.
Ceaiul diuretic are in compozitia sa si flori de alb?strele.Florile
se mai folosesc si sub form? de cataplasme in comprese odihnitoare pentru
ochi, in tratamentul pleapelor ridate, tonifiant al muschilor l?sati.
Anasonul
Planta aceasta, care in unele parti ale tarii se mai numeste si b?dean,
este originara din regiunea mediteraneeana. La noi se gaseste numai
cultivata. De la anason se folosesc fructele - fructus anisii vulgaris
- ce contin ulei volatil, care are actiune stimulativa asupra apetitului.
Uleiul volatil din fructele de anason exercita secretiile pancreatice
si intestinale, ajutand astfel digestia. Ceaiul de anason se recomanda
ca expectorant in bronsite, mareste cantitatea de lapte la femeile care
alapteaza (glactogog), calmeaza colicile intestinale si stomacale la
sugari si copii, face sa creasca diureza, ajuta la eliminarea gazelor
din stomac (carminativ). Infuzia preparata din 10 g fructe la 100 g
apa ajuta la eliminarea viermilor intestinali.
Pentru sugari, anasonul se foloseste oparind 5-6 fructe la o canita
de ceai. Pentru adulti, ceaiul se poate prepara dintr-o jumatate ligurita
de fructe la un sfert de litru de apa. Ceaiul se bea caldut, de preferinta
inainte de masa. Fructele de anason intra in compozitia ceaiului gastric.
Aceasta
carte PLUS multe alte carti le puteti gasi pe CD-ul "Medicina
naturista"
si ca Bonus la cartea
electronica "Medicina naturista"
|
Cartea
electronica
si CD-ul
"Medicina
naturista"
(Mii
de retete, remedii si tratamente naturale pentru tratarea a
peste 300 de afectiuni)
|
|
|
Cartea
electronica
si CD-ul
"Retete culinare pentru toate gusturile"
(Peste
10,000 de Retete practice din
Bucataria Romaneasca si Internationala)
|
|
|
Cartea
electronica si CD-ul
"Cure de
slabire"
(Cure,
diete si regimuri eficiente
cu care poti atinge greutatea visata -
fara a-ti distruge sanatatea)
|
|
|