Talasoterapia - Cura heliomarina

MOTTO: "Suntem apã de mare organizatã".
JACQUES YVES COUSTEAU

Talasoterapia reprezintã aplicarea în scopuri terapeutice a proprietãtilor apei mãrii, soarelui, nãmolului si a algelor marine tãmãduitoare, asociate actiunii climatului marin.

Pielea, nefiind impermeabilã, microelemetele din mediul marin care o asalteazã în cadrul talasoterapiei, în special ionii de calciu, magneziu, potasiu, iod, au toate sansele sã pãtrundã în medii interioare ale organismului, mai ales cand temperatura apei este caldã.
Datoritã acestor caracteristici a apãrut nevoia ca talasoterapia sã se poatã practica si în altã parte decat la mare (ocean) si în alt anotimp decat vara. Astfel au apãrut si s-a rãspandit voga acestor centre de talasoterapie, mai bine zis de neotalasoterapie, centre în care apa de mare este introdusã în piscine special amenajate, în tot timpul anului, unde este în prealabil încãlzitã.

Pe calea bãilor de apã marinã, a gimnasticii efectuate în submersie marinã, a unor tehnici de hidromasaj, a unor bãi de alge, a unor cataplasme de alge ca si a unor alte variate proceduri terapeutice, se urmãreste readaptarea functionalã, în special a diverselor deficiente ale aparatului locomotor. Centre de acest gen au apãrut la Eforie si Mangalia.

Efectele curei heliomarine

In contextul omului sãnãtos, cura heliomarinã exercitã efecte dintre cele mai binefãcãtoare, dupã cum urmeazã:

• Contribuie la ridicarea tonusului psihic prin integrarea celui ce prezintã o atractie specialã pentru acest cadru natural de existentã si de sãnãtate reprezentat de mare si de climatul ce o caracterizeazã.

• Ajutã la cãlirea organismului ca si la revigorarea sa pe calea helioterapiei, a bãilor de mare, a talasoterapiei, a ameliorãrii respiratiei prin intermediul inspirãrii unui aer de o deosebitã puritate, a combaterii sedentarismului prin intermediul plimbãrilor, jocurilor ca si a alergãrilor pe malul mãrii etc.

• Influenteazã reechilibrarea organismului prin intermediul racordãrii acestuia la modurile primare de existentã, ca si prin dezinsertia temporarã a acestuia de mediul stresant si artificial de viatã reprezentat de mediul citadin.

• Are rol benefic, mai ales în cazul copiilor, în profilaxia a numeroase boli, care de regulã asalteazã aceastã categorie de varstã.

• Contribuie la impulsionarea si stimularea cresterii somatice, mai precis la stimularea cresterii în înãltime a copiilor.

Aceeasi curã heliomarinã exercitã efecte dintre cele mai active pe linia amelionãrii sau chiar a vindecãrii diverselor boli, cum ar fi:

• bolile respiratorii cronice (rinofaringite, rinosinuzite, bronsite cronice, astmul bronsic), pe care le influenteazã în bine mai ales pe calea inspirãrii aerosolilor marini, apoi pe calea fluidificãrii secretiilor bronsice ca si a atenuãrii sau suprimãrii spasmelor bronsice.

• In unele boli ale sangelui, în special în unele anemii, pe calea normalizãrii eritrocitelor, ca si pe calea stimulãrii cresterii hemoglobinei, pigmentul sanguin transportator al oxigenului. Cazurile moderate de hipertensiune arterialã beneficiazã de serviciile curei heliomarine, pe calea atenuãrii debitului sistolic, adicã a volumului de sange pe care îl pompeazã inima la fiecare contractie.

• Beneficiazã de serviciile complexe ale curei heliomarine si ateroscleroza putin avansatã, pe calea normalizãrii lipidelor sanguine, lipide care în exces contribuie la formarea acestei rugini biologice, reprezentatã de aterom, substantã care depunandu-se pe peretii arterelor, reduce implicit aportul sanguin si pe acela de oxigen, cu tot ce decurge pentru organism din aceastã realitate.

• Cura heliomarinã are indicatii majore în bolile reumatice inflamatorii cronice si mai ales în poliartrita cronicã evolutivã, ce afecteazã mai ales articulatiile mici ale mainilor si picioarelor, ca si asa numita spondilitã anchilopoeticã, boalã ce se caracterizeazã prin anchilozarea coloanei vertebrale ca si prin incubarea ei progresivã.

• Beneficiazã de aceeasi curã tuberculoza extrapulmonarã si în special cea osteoarticularã, ganglionarã si peritonealã, favorizand cicatrizarea plãgilor si fistulelor, atat de frecvente în aceste varietãti de infestare tuberculoasã, favorizand de asemenea metabolismul calciului si stimuland sistemul neuroendocrin.

• O serie de boli ortopedice (întarzierile în consolidarea fracturilor, atrofiile musculare, redorile articulare, respectiv întepenirea lor), beneficiazã de cura heliomarinã si asta pe calea reglãrii metabolismului calciului si fosforului, ca si pe calea reglãrii sistemului neuroendocrin, de unde redobandirea puterii de contractie a muschilor si redobandirea mobilitãtii articulare.

• Cura heliomarinã influenteazã favorabil o serie de boli inflamatorii ginecologice cronice pe calea micsorãrii fenomenelor dureroase, pe calea decongestionãrii focarelor de inflamatie, ca si pe calea normalizãrii functiei hipofizare, de unde normalizarea secretiei interne a ovarelor.

• De aceeasi curã mai beneficiazã si o serie de boli de piele, ca pitiriazisul, psoriazisul si eczemele uscate, cura ducand la disparitia pruritului, la uscarea veziculelor si eliminarea placardelor, elemente ce caracterizeazã aceste boli.

• Beneficii majore ale curei se înregistreazã în cazul multor boli ale copiilor, în special la aceia suferind de rahitism, ca si în convalescentã dupã diferite boli infectioase.

Contraindicatii

Curei heliomarine îi sunt proprii si o serie de contraindicatii, mai importante fiind:

• Tuberculoza în fazele ei evolutive.

• Insuficienta cardiacã.

• Hipertensiunea arterialã severã.

• Insuficienta renalã ca si nefritele cronice.

• Bolile sistemului nervos central ca si bolile psihice sau nevrozele.

• Anumite boli endocrine, precum hipertiroidismul.