Alergia alimentara
Definitie:
Alergia alimentara este acel complex de semne si simptome care apare
dupa consumul unor anumite alimente la care o persoana este sensibila.
Alergia la alimente este complexa si depinde de diversitatea alimentelor,
de produsele rezultate in urma prelucrarii lor in cursul procesului
de digestie, precum si de modificarile ce survin prin conservare sau
prelucrare culinara. Alimentele pe care le mancam, indiferent daca sunt
de origine animala, vegetala sau minerala, pot determina la unele persoane
diferite reactii adverse printre care unele pot avea origine alergica.
Alimentele fac parte dintre alergenii inca insuficient cunoscuti sub
aspect imunochimic.
Cauze: Cauzele reactiilor care survin dupa ingestia
de alimente pot fi diferite: -consecinta unei insuficiente enzimatice
digestive -consecinta contaminarii alimentului (conservanti, microorganisme)
-efectul nocivitatii intrinseci a alimentului respectiv -reactie psihologica
Tipuri: Cele mai frecvente reactii alergice sunt: -urticaria,
-eczema, - rinita, -astmul bronsic, - migrena, -socul anafilactic.
Simptome: Alergia alimentara se manifesta foarte variat
ca simptomatologie. Manifestari alergice cunoscute sint : -paloarea,
- tulburarile digestive ( crampe abdominale, varsaturi, diaree), - tulburari
respiratorii (tuse), - tulburari cutanate (edem), -tulburari neurologice
(cefalee), - precum si manifestari psihosomatice, - manifestari articulare.
Diagnostic: Cand bolnavul este convins ca un simptom
de acest fel a aparut ca rezultat la un aliment, trebuie sa consulte
medicul si sa obtina dovada convingatoare a acestei relatii de cauzalitate.
Prin teste imunologice, precum si prin alte criterii obiective, medicul
poate stabili daca simptomatologia respectiva este determinata de alimentul
incriminat printr-un mecanism alergic. -In practica se folosesc testele
de provocare. Aceste teste de provocare constau in suprimarea din alimentatia
persoanei respective a alimentului incriminat timp de doua saptamani
si apoi de reintroducerea lui in cantitate mica doar sub supraveghere
medicala. Daca in primele 24 de ore nu apare nici un simptom, sub supravegherea
medicului se readministreaza acelasi aliment in cantitate mai mare.
Testul este considerat pozitiv cand se pot reproduce simptomele initiale
cu care bolnavul s-a prezentat la doctor. Aparitia diferitelor simptome
postalimentare sunt de tip imediat, intermediar si intarziat. Cele de
tip imediat apar in prima ora de la readministrarea alimentului, cele
de tip intermediar in urmatoarele ore iar cele de tip intarziat apar
in urmatoarele cateva zile. La aceasta clasificare a reactiilor postalimentare
a contribuit aplicarea testelor imunologice.
Totalitatea
datelor culese de medic la examenul clinic il ajuta sa construiasca
un diagnostic preliminar si il orienteaza spre examenele de laborator,
sugerandu-i directia testelor cutanate necesare pentru confirmarea etiologiei
afectiunii pacientului investigat. Fara aceasta prima etapa a examinarii
clinice, calitatea diagnosticului are de suferit mult. A doua etapa
, urmareste sa obiectiveze starea alergica a pacientului, si anume originea
alergica a manifestarii sale clinice. In aceasta etapa, se va cerceta
prin mijloace de laborator, modificarile care atesta implicarea mecanismului
alergiei. Cele mai cunoscute examene sunt: -cercetarea eozinofiliei
din sange, secretii, tesuturi -determinarea Ig E totale serice Acestea
sunt totusi niste teste orientative si nicidecum categoric semnificative
pentru o manifestare alergica, tocmai pentru ca survin si in alte manifestari
nealergice ( parazitoze intestinale, unele forme de neolpasm, unele
infectii, dupa administrarea unor medicamente). Etapa a treia si cea
mai importanta a investigatiei alergologice, face apel la teste care
confera certitudine identificarii agentului cauzal.
Aceasta etapa
este laborioasa si pentru medic si pentru pacient, iar durata testarilor
este in functie de complexitatea cazului. Testarile se fac in vivo,
si in vitro. Testarile in vivo, inseamna ca se fac la pacientii in cauza,
iar testarile in vitro, inseamna ca se fac in serul recoltat de la acest
pacient. In general, sunt preferate testarile in vitro, pentru ca nu
sunt nocive pentru pacient si pentru ca economisesc timpul de explorare,
chiar daca sunt mai scumpe si necesita aparatura moderna, care nu se
afla la indemana oricarei unitati medicale. Testele in vivo, si anume
testele cutanate pot fi practicate in majoritatea unitatilor medicale
si pot da indicatii foarte utile care sa confere valoare de certitudine
diagnosticului, dar necesita supraveghere medicala pe timpul efectuarii
lor.
Tratament: O persoana cu alergie alimentara trebuie
sa consulte medicul de familie si apoi medicul alergolog, care vor recomanda
tratamentele corespunzatoare. Dupa ameliorarea si vindecarea simptomelor
acuzate de persoana bolnava (simptome provocate de aliment), medicul
trebuie sa gaseasca si o solutie terapeutica pentru viitor. Solutia
este simpla si se bazeaza pe identificarea exacta a alimentului, alimentelor
responsabile de simptomatologia respectiva. Si apoi, dupa ce alimentul
nociv este identificat ca alergen, el trebuie exclus din regimul alimentar
pentru o perioada destul de mare. Persoana alergica trebuie sa se intereseze
de fiecare data cand consuma un preparat culinar, daca preparatul respectiv
nu contine alimentul la care ea este alergica. Aceasta este solutia
preferata, cand colaborarea medic-pacient poate duce mai usor la rezolvarea
cazului. In cazurile in care nu se obtine colaborarea pacientului, medicul
poate dispune de alte mijloace terapeutice. Medicamentele ANTIHISTAMINICE
pot contribui la diminuarea intensitatii simptomelor. Metoda cea mai
folosita astazi este HIPOSENSIBILIZAREA la alimentul alergic. Aceasta
metoda se realizeaza pe cale orala sau prin injectii.
Recomandari: Pentru reusita tratamentului este absolut
obligatorie corectitudinea in respectarea indicatiilor primite. De asemenea,
consultul periodic la medicul care a intiat tratamentul creste sansele
reusitei prin monitorizarea corespunzatoare a cazului. Este important
de stiut ca pe moment ,chiar daca rezultatele nu sunt totdeauna satisfacatoare,
totusi respectarea indicatiilor medicale creste mult sansa pacientului
de a putea tolera in viitor , alimentul care in prezent i-a fost interzis.
Diverse: Demn de remarcat este faptul ca alergia la alimente face parte
din acele boli pe care bolnavii le stabilesc cu usurinta, iar medicii
de specialitate cu dificultate, tocmai din necesitatea obiectivarii
cu certitudine prin teste de laborator specifice IMPORTANT! Interesant
de stiut este si faptul ca mirosurile de alimente (inclusiv de peste
) pot provoca alergii respiratorii. Astfel ca medicului, ii revine o
sarcina destul de grea , de a reusi sa descopere corelatia exacta intre
ingerarea unui aliment si aparitia simptomelor caracteristice mai frecvent
starilor alergice.
Cel mai bun
tratament in cazul alergiilor este inlaturarea factorilor alergeni (polen,
praf, fulgi).
Cand acest lucru nu este suficient, reactia alergica degenerand in afectiuni
serioase, cum ar fi astmul bronsic, eczemele, dermatitele, rino-sinuzitele,
madicina naturista va pune la dispozitie remedii ce exclud eventualele
efecte secundare (somnolenta, luarea in greutate), cum se poate intampla
in cazul medicamentelor de sinteza.
Tratament
naturist
- Ceai de coada soricelului, infuzie sau inhalatii., trateaza rinosinuzitele
alergice.
- Infuzie din muguri de coacaz negru, trateaza rinitele alergice, astmul
alergic, edemul Quicke, urticariile.
- Decoctul de iarba mare, se foloseste in cazul eczemelor.
- Decoctul de ceapa, sucul de ceapa, ceaiul de ceapa, au efect antiseptic,
emolient in infectii faringiene, astm alergic.
- KESTINE, este un medicament ce contine substanta activa EBASTINE,
este indicat pentru rinita alergica, urticarie cronica
Dr. Doina Teodora, medic specialist pe
Medicina Fizica, Recuperare si Balneologie in Craiova si totodata medic
cu specializari in Medicina Alternativa
(remedii pe baza de produse naturiste, biorezonanta, psihologie si psihoterapie)
va
ofera o schema detaliata de
tratament natural pentru ALERGIE.
|