Coma

Cu toate progresele tehnologice, certitudinea ireversibilitatii si semnele de gravitate prognostica raman inca un secret al fiecarui caz in parte. Chiar si literatura de specialitate foarte bogata, mergand pana la probe moleculare, este insuficienta. Poate ca aceste cazuri sunt din timpuri stravechi domeniul cel mai propice pentru "minuni", de trezire din coma, cu sau fara reanimare (a se vedea trezirea lui Lazar dupa 3 zile de coma).

Acest tip de patologie de granita, coma, poate fi produsa de cauze foarte diferite, cum ar fi: politraumatisme, tumori cerebrale, inflamatii ale sistemului nervos, paraziti, lipsa de aport de oxigen cu durata de peste 5 minute. Ea impune in primul rand, pentru intreaga populatie medicala si mai ales cea nemedicala, mai putine cunostinte de medicina cat existenta unui certificat de resuscitator si recertificare obligatorie la fiecare 2 ani. Nu de alta dar langa victime mai totdeauna se gaseste un "laic", adica nemedic si mai ales neinstruit in resuscitare, iar intarzierea de secunde este decisiva pentru salvarea unor vieti omenesti.

Coma este reversibila?

Prima grija a celui care se gaseste langa victima este mentinerea si protejarea "functiei creierului", care daca nu este oxigenat timp de 5 minute, moare. Cu alte cuvinte apar leziuni ireversibile, indiferent de cauza care a produs coma. Persoanele care au certificat de resuscitator pot invata sa protejeze creierul prin medicamente nepericuloase care, administrate inainte de venirea specialistilor, pot ajuta la salvarea multor cazuri. Se pot administra calmante usoare de tip Paracetamol, Tramal, Ketorol, pentru ca reduc consumul de oxigen al creierului.

Victima trebuie tinuta in viata pana la venirea echipei de interventie de reanimare, care o va prelua cu asigurarea aportului de oxigen adecvat si o va transporta la unitatea specializata, sub reanimare, in timpul transportului aerian, terestru sau chiar naval. La spital ingrijirea acestor cazuri revine echipelor complexe de specialisti dedicati "comelor", pana la rezolvarea definitiva si reintegrarea socio-familiala.

Este foarte important sa se recunoasca si sa se acorde primul ajutor in caz de stop cardio-respirator. Trebuie observat daca victima: si-a pierdut cunostinta, i s-a oprit respiratia, i s-au incetinit bataile inimii, nu mai are puls la arterele mari (de exemplu carotida), are o paloare extrema sau i s-au invinetit tegumentele (cianoza), are pupilele dilatate (midriaza), i s-au relaxat sfincterele ce determina pierderi necontrolate de urina si materii fecale, are stari de varsaturi. Daca se observa simptomele de mai sus se instituie imediat masurile de resuscitare cardio-respiratorie, care implica doua etape distincte:

Masurile esentiale de mentinere a vietii:

- A (airway) - asigurarea permeabilitatii cailor aeriene;
- B (breathing) - asigurarea respiratiei;
- C (circulation) - asigurarea circulatiei sanguine.

Masuri speciale de mentinerea vietii:

- D (drogs) - medicamente permise numai de medic;
- E - electrocardiograma;
- F (fibrillation) - defibrilare cardiaca sincrona.

Asigurarea permeabilitatii cailor aeriene

Daca exista suspiciunea unei leziuni de coloana cervicala se imobilizeaza si se indeparteaza ochelarii victimei (daca exista). Se efectueaza apoi hiperextensia capului victimei: cu omana se apasa pe crestet, iar cu cealalta se rastoarna capul pe spate. Se elibereaza caile respiratorii prin indepartarea protezelor dentare, a eventualilor corpi straini, controland cavitatea bucala cu indexul mainii drepte infasurat intr-o batista. Cu ultimele patru degete ale mainii aplicate sub barbie si degetul mare pe barbie se trage inainte mandibula (falca). Daca nu se reuseste se trage limba apucand-o cu o batista curata. Se introduce degetul mare al mainii stangi in gura, indoit ca un carlig si se tractioneaza in sus, iar cu mana dreapta se impinge mandibula in sus fixand-o, gura fiind astfel semideschisa. Cand se efectueaza aceste manevre se va pune intre dinti, pentru a nu ne musca, o coada de lingura de lemn.
Asigurarea respiratiei
Dupa stabilirea permeabilitatii cailor aeriene, daca victima nu respira, se trece la intretinerea respiratiei artificiale. Cea mai simpla metoda este respiratia "gura la gura", ce se efectueaza astfel: se pune o batista pe gura victimei, salvatorul se va aseza in dreapta ei, ii va strange cu mana stanga narile si-i va mentine capul in extensie. Apoi, salvatorul inspira adanc, ii deschide gura victimei si aplica, repede si ferm, buzele lui peste ale victimei, dupa care se sufla aerul cu putere. Dupa aceea se trage capul lateral, privind spre toracele victimei si se asteapta iesirea aerului din plamanii victimei, apoi se efectueaza o noua inspiratie relativ profunda pentru urmatoarea insuflare. Se repeta succesiunea de miscari de 14-16 ori pe minut pana apar miscari respiratorii spontane, pana la venirea echipei specializate sau pana se ajunge la spital.
O alta metoda este respiratia "gura la nas", care are aceleasi etape, doar ca reanimatorul sufla in nasul victimei, nu pe gura. Aceasta metoda este folosita in cazul in care gura victimei nu poate fi deschisa sau cand prezinta leziuni grave , secretii.

Asigurarea circulatiei

Daca pulsul nu este perceput in artera carotida dupa cateva insuflatii se incepe imediat masajul cardiac extern, concomitent respiratiilor artificiale (o respiratie la cinci apasari pe stern). Reanimatorul cauta unghiul dintre cele doua reborduri costale la nivelul apendicelui xifoid al sternului si-i aseaza podul palmei stangi cu degetele deasupra unghiului sternal, iar peste ea, in acelasi mod, mana dreapta. Se vor executa scurt si ritmic 60 compresiuni pe minut apasand sternul cu brasele intinse si corpul aplecat usor in fata. Apoi se lasa toracele sa revina spontan la normal, fara a ridica mainile de pe el.Este posibil ca la persoanele varstnice sa apara fracturi costale mici. Daca aceste manevre, respiratia artificiala si masajul cardiac extern, se executa de un singur salvator, el va efectua doua insuflatii succesive "gura la gura" si zece compresiuni. Daca ele se executa de doi salvatori, se executa alternativ cinci compresiuni la o insuflare "gura la gura". Nu se insufla aer in plamanii victimei daca cea de a doua persoana comprima toracele.
Atat inainte cat si dupa restabilirea respiratiei si pulsului, pozitia victimei este foarte importanta in pastrarea acestor functii. Pozitia "pe spate" este foarte periculoasa pentru victima, putand aparea o serie de complicatii (limba poate astupa caile respiratorii superioare, diferite lichide sau semilichide aflate accidental in gura, pot aluneca in plamani). Din aceasta cauza, victima se va aseza in "pozitie de siguranta". Mobilizaea ei va fi executata astfel incat segemntul format din cap-gat-trunchi-bazin sa ramana nemiscat, ca un bloc rigid. Pozitia de siguranta a victimei se realizeaza astfel:se indeparteaza ochelarii, protezele dentare, se indreapta picioarele victimei, se ridica mana dinspre salvator, cealalta se indoaie si se pune cu palma langa cap, se indoaie genunchiul de pe partea opusa si se rasuceste victima astfel incat ea va sta pe o parte. Aceasta pozitie este valabila si pentru victimele inconstiente. Victima se va misca numai daca este absolut necesar. Nu i se va da sa bea sau sa manance. Daca exista o sangerare mare se incearca oprirea ei sau daca se observa fracturi se incearca imobilizarea cu ajutorul unei atele. Victimele nu vor fi parasite, se va nota ora si modul in care au fost gasite, ora la care au fost facute manevrele, cat timp si cand s-au observat primele semne de ameliorare.

Prevenirea comei

Un progres deosebit in prevenirea complicatiilor si scaderea frecventei acestor cazuri si mai ales a sechelelor dupa come de etiologii diferite, este de asteptat de la programele de prevenire a accidentelor vasculare. Acest program recomanda dietele anticolesterol, scaderea greutatii corporale, combaterea sedentarismului, a consumului de alcool, tutun si grasimi animale, utilizarea tratamentelor cu heparine cu molecula mica la cazurile cu risc de complicatii trombo-embolice in perioade de boli asociate coleciste, fracturi, infectii acute grave.
Tratament naturist
Se recomanda cure de cruditati, sucuri din fructe si legume, cura de suc de orz verde, cura cu polen, bai de aer, soare, exercitii fizice usoare, plimbari, reflexoterapie, aromoterapie.