PIPERUL
Piper nigrum Fam. Piperaceae.
In traditia populara: piperul se fierbea cu vin si se lua contra raceli.
Pentru colici se inghiteau 9 boabe de piper, intregi. La junghiuri,
se lua o hartie albastra, se intepa cu acul, se stropea cu rachiu, ori
cu zeama de lamaie, se presara cu piper pisat, apoi se punea la locul
unde-l sageta pe bolnav. La sifilis se prindea o rama, se pisa bine,
se amesteca cu piper marunt si cu miere si se ungea nasul bolnavului.
Cei care aveau hernie, carcei si dureri de stomac luau un pahar de tuica
si amestecand-o in doua cu piper, se bea dintr-o sorbitura. Faina de
boabe rasnite, presarata pe o batista si udata cu spirt, se aplica la
junghiuri si contra durerilor de piept.
Compozitie chimica: fructul o baca rosie, contine ulei eteric cu gust
iute caracteristic. Din fructele culese inainte de coacere, se obtinea
piperul negru, din cele coapte si decorticate, se obtinea piperul alb.
Actiune farmacologica: digestie lenesa, regleaza activitatea sangelui
in circulatia lui defectuoasa, diverse dureri, rezolva indigestiile,
este un antibiotic, antimicrobian, anticataral, antiinflamator, ajuta
la expectoratie calmand tusa.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni catarale, bronsite,
circulatie defectuoasa a sangelui, digestie lenta, constipatie, dureri
inclusiv reumatice.
Preparare:
se consuma macinat cate putin pentru a se regla activitatea sangelui
mai ales in sezonul rece, de asemenea este util in afectiunile de mai
sus.
-Extern se va amesteca cu putin alcool si se maseaza zonele dureroase
pentru calmarea lor sau pentru restabilirea circulatiei sangelui.
PIPERUL BALTII.
Polygonum hidropiper Fam.Polygonaceae.
Denumiri populare: ardeiul dracului, ardeiul porcului, buruiana jermilor,
buruiana viermilor, canepa de apa, dintele dracului, iarba purecilor,
iarba iute, iarba rosie, piparca salbateca, piper de apa, piper de balta,
piperul broastei, troscot piperat, troscot rosu.
In traditia populara: se folosea in unele parti la vopsitul in galben.
Planta se pisa si se punea pe ranile deschise, ca sa nu faca viermi.
Se storcea sucul in rana. Se folosea la rani infectate. Cel mai mult
se folosea in medicina veterinara.
Compozitie chimica: acizi, tanin, rutina, quercetrina, acizii formic,
malic, valeranic, vitamina k, esteri flavonici ai bisulfatului de potasiu,
rutozid, hiperozida, cvercitrozida, remnazinsicarina, metropersicarina,
etc. Radacinile contin oxilometilantrachinone, glicozizi, substante
amare.
Actiune farmaceutica: diuretic, antiscorbutic, hemostatic in afectiunile
hemoroidale, intestinale, uterine, vezicale, etc. Hipotensiv datorita
flavonelor. Tadeona si tadeonalul este toxic. In uz extern ere utilizat
ca vezicant si ca lotiune impotriva edemizarii picioarelor si pentru
spalarea plagilor ulcerate.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: edeme, fibrom uterin, hemoptizii,
hemoragii gastrice si intestinale, menometroragia tinerelor fete, metroragii,
rani sangerande.
Preparare:
din 2 lingurite de planta macinata se va face un ceai pentru consumul
intern. Se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute
dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
-Tinctura obtinuta din 50 g de planta maruntita care se pune la 250
ml alcool alimentar de 70?. Se va tine timp de 15 zile agitand des.
Se strecoara. Se vor lua cate 30-40 picaturi diluate cu putina apa de
trei ori pe zi inainte de mese cu 15 minute. Se foloseste in special
pentru metroragii sau alte afectiuni interne.
-4 linguri de planta maruntita se vor pune la un litru de apa. Se va
fierbe timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se poate folosi extern
la fibrom uterin in spalaturi vaginale sau alte afectiuni externe.
|
