Marul lupului

Denumire stiintifica: Aristolochia clematitis Fam. Aristolochinaceae
Denumiri populare: boasele popii, curcubetica, desagii popii, fasolea calului, fasolea ciorii, fasolea dracului, fasolea greceasca, fasole greceasca, ghemele popii, marul lupului, mar lupesc, nucsoara, pasulica, poama vulpii, remf.

In traditia populara:
frunzele crude se puneau pe rani. Cu decoctul tulpinilor florifere se spalau ranile, pecinginea, abcesele si se faceau scaldaturi si oblojeli bolnavilor de branca. Cu radacina fiarta, pisata, amestecata cu faina de porumb, se faceau legaturi contra galcilor, ungandu-se pe deasupra cu grasime de porc ori cu undelemn. In Banat, planta cu radacina cu tot se fierbea in otet ori in vin rosu batran, apoi se facea un stropitor din teava de soc si cu acesta se spalau, de mai multe ori pe zi ranile rele. Se mai folosea contra frigurilor. Frunzele verzi si florile se puneau in bai contra reumatismului, indeosebi la picioare.

Decoctul rizomului uscat in 2 dl. De lapte si 1 dl. De apa se bea contra ulcerului la stomac. Cu decoctul plantei se spala contra plosnitelor.
Atentie! Este o planta toxica. Se foloseste partea aeriana a plantei, fara seminte, sau radacini.

Compozitie chimica:
contine acid aristolochic, magnoflorina, trimetilamina, ulei volatil, flavonoide, tanin, dioxifenalamina, saruri minerale, protide, fitosteroli, sitosterol, colina, derivati ai acidului hidroxicinamic, alantoina, rezine, compusi flavonici, substante amare, celuloza, zaharuri.
In cazul intoxicatiei: apar varsaturi, greturi, scaune numeroase, urinari dese, etc. Se vor face spalaturi gastrice si se va administra carbune medicinal.

Actiune farmaceutica:
este una dintre plantele foarte putin cercetata la noi cu toate ca se pare ca in alte parti a atras atentia cercetatorilor. Cert este ca inca nu se stie cu exactitate ce si cum ajuta in diferite afectiuni. Se foloseste acum mai mult empiric la foarte multe afectiuni, de la cele mai simple la cancer, chiar cu metastaze.

Se poate utiliza in urmatoarele afectiuni: abcese, afectiunile pancreasului si ficatului, cancer de diverse etiologii, candidoza, ciroza, cicatrici dupa interventii chirurgicale, eczeme zemuinde, fistule anale, flegmoane, furuncule, gingivita, infectii genitale, inflamatii, rani purulente, tricofitie, ulcerul gastric, ulcere cronice ale pielii.

Administrare:
-Intrucat este o planta toxica se va face numai sub supraveghere stricta medicinala. Se va administra maximum 0,1-0,5 g planta intern preferabil sub forma de tinctura si care se ia sub supraveghere medicala stricta.
Preparare: se va face doar la farmacii unde se poate stabili care este doza de toxina existenta in aceasta planta. Nu este indicat ca aceasta tinctura sa se faca in gospodarie unde nu aveti posibilitatea sa stabiliti cate toxine exista in planta culeasa, deoarece acestea pot varia foarte mult in functie de timpul in care s-a cules, de terenul pe care a crescut si ce parti ale plantei se folosesc de asemenea in ce stadiu de vegetatie este.