Maghiran

Denumire stiintifica: Majorana hortensis Fam. Labiatae.
Denumiri populare: iedera, moderan, macran, macrana, magheran, magherate, maghiuran, maieran, maderan turcesc, mageran, margaran, maderan, maghieran, pupi, sovarf.

In traditia populara:
ceaiul din planta intreaga se dadea copiilor mici pentru a inceta plansul. Cu zeama de lamaie, ceaiul se bea in boli femeiesti. Se mai folosea la "cel perit" si "batai de inima.

Compozitie chimica:
partile aeriene contin ulei eteric 1-1,62% acizi alacanolic si nisolic, acid rosmarinic, acid cafeic, acid clorogenic, carvacrol, flavone (Majorana, rutina, etc), hidrochinona, pentozoni, pectine, planteoza, urme de zaharoza, acid ascorbic, substante minerale: calciu, potasiu, natriu, fosfor, magneziu, sulf, azot, fier, mangan, cupru, molibden, ulei eteric constituit din topinen, tujonal, terpinol, linalol, geraniol, cimenol, mentenol, eugenol, carvacrol, charvicol, etc. Vitaminele A si C.

Actiune farmaceutica:
antiseptic-impiedica inmultirea microbilor, sedativ, combate insomniile, calmant nervos, diuretic, stimuleaza digestia, elimina gazele, calmeaza colicile stomacale, creste diureza, mareste peristaltismul intestinal.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni renale, alopecie, astenie, balonari, colici intestinale si stomacale, colite de fermentatie, depresie, dispepsii stomacale, dureri reumatice, gastrite hipoacide, insomnii, lipsa poftei de mancare, migrene, nevroze, rani, sciatica, stari nervoase.

Preparare:
-Infuzie din o lingurita de planta maruntita care se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere apoi timp de 10 minute dupa care se strecoara, se poate indulci cu miere daca nu aveti diabet si se pot consuma 2-3 cani din acestea pe zi.
-Infuzie din cantitate dubla de planta se foloseste in afectiunile mai grave sau se poate folosi impreuna si cu alte plante medicinale marindu-i actiunea sau chiar spectrul de activitate, depinde de ce plante se folosesc.