Macris
Denumire stiintifica: Rumex acetosa Fam. Polygonaceae.
Denumiri populare: corlegeni, cratica de gradina, dragavei, glojdani,
iarba macris, macrici, macris bun, macris de munte, macris, mocris,
schiaz, stevie.
In traditia populara: decoctul frunzelor se lua ca racoritor contra
fierbintelii la friguri. Plamadit cu sofran in rachiu de drojdie, se
lua dimineata contra galbinarii. Ceaiul se mai lua in bolile de rinichi.
Compozitie chimica:
acid oxalic, tartric, crisofonic, vitamina C, antraglicozizi, glicozizi
flavonici, acizi organici, grasimi in cantitate redusa, clorofila, saruri
minerale diverse. Vitaminele: A, B, C, PP.
Actiune farmacologica: aperitiv, laxativ, alcalinizant, diuretic, depurativ,
antiscorbutic.
Contraindicatii: sunt interzise la cei cu afectiuni pulmonare ca astm,
artritism, guta, reumatism, colici nefrotice, calculi cu urati in special.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni digestive,
afectiuni ale nervilor periferici, afrodiziac, boli de ficat, cancer,
diaree, furuncule, gastrita, hepatita, imunitate scazuta, intoxicatii
ale organismului, paralizie, pareze, pecingine, tumori, ulcer.
Preparare:
-frunzele se pot consuma ca atare sau in diferite preparate culinare.
-Radacina maruntita se va pune 2 lingurite la 250 ml apa. Se va fierbe
timp de 10 minute dupa care se va strecura. Se pot consuma 2 astfel
de cani pe zi.
-Radacina facuta pulbere se va amesteca cu alte plante in functie de
afectiune si se va lua un varf de cutit sau chiar o lingurita de praf
de 3 ori pe zi. Se va tine in gura timp de 10 minute dupa care se va
inghiti cu putina apa. Este unul din tratamentele cele mai eficiente.
-Cataplasme de frunze fierte se pun pe abcese, furuncule, tumori albe
(artrite tuberculoase cronice, cu umflarea tesuturilor).
Macris iepuresc
Denumire stiintifica:
Oxalis acetosella Fam. Oxalidaceae.
Denumiri populare: macris de trifoi, macris de padure, macris iepuresc,
macris pasaresc, macris trifoios, macrisor, pita-cucului, trifoi acru,
trifoi iepuresc, trifoi macris.
In traditia populara: Ceaiul din frunze proaspete se lua contra frigurilor,
contra durerilor de piept. Planta proaspata se folosea la oblojirea
ranilor sau pentru paralizie.
Compozitie chimica: acid oxalic, oxalat de potasiu, tanin, mucilagii,
pectine, enzime, principii sulfurate, saruri minerale, vitamina C.
Actiune farmacologica: diuretic, antidiareic, antiscorbutica, antidot
in intoxicatii cu arsen si mercur.
Se indica in urmatoarele afectiuni: abcese, astenie de primavara, avitaminoze,
boli hepatice cronice, cancer, diaree, digestie dificila, dureri de
piept, febra, leziuni bucale chiar ulcerate, inapetenta, intoxicatii,
rani, scabie, scleroza in placi.
Preparare:
-Frunze proaspete se mesteca in gura dupa care se inghit.
-Frunze proaspete se pun pe afectiunile pielii.
-Decoct din planta proaspata sau uscata. 2 lingurite se vor fierbe timp
de 10 minute la 250 ml apa. Se pot consuma 3 astfel de cani pe zi.
-Decoct din radacina- 2 lingurite de radacina maruntita se va pune la
250 ml apa. Se va fierbe timp de 15 minute la foc mic dupa care se va
strecura. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.
-Pasta din frunze uscate si amestecate cu miere se aplica pe afectiunile
pielii cu scop de cicatrizare
-Pasta din planta sau radacina in amestec cu untura sau lanolina in
parti egale se va aplica pe leziunile pielii produse de scabie.
|
