Leustean
Denumire stiintifica: Levisticum officinalis Fam. Umbelifere.
In traditia populara: frunzele se puneau in legaturi contra durerilor
de cap. Se frecau cu ele la buba si contra "blandelor de ploaie",
iar pisate se puneau la rani. Ceaiul din frunze se lua in tuse cu guturai
si tuse magareasca. Radacina pisata si oparita se punea calda la junghiuri,
fiind mustarul saracului, in multe parti. Ceaiul preparat din seminte
se lua contra durerilor de stomac si in indigestii, iar decoctul frunzelor,
ca diuretic. A fost intre leacurile obisnuite contra febrei tifoide.
In Prahova, se muia un cearceaf in otet de vin, fiert cu radacina de
leustean si se infasura bolnavul cu el. In alte parti se facea abur,
cu o caramida fierbinte, peste care se turna otet de vin, fiert cu usturoi
si leustean. La Nereju se folosea cu frunze de nuc, ulm si pelin.
In nordul Moldovei, frunzele se uscau, se pisau, se puneau in bors cu
tarate de porumb si cu acesta se spala muscatura de sarpe la vite.
Compozitie chimica: toate partile plantei contin ulei volatil constituit
din terpinol si alte terpene, derivati terpenici cumarinici si furanocumarinici
precum si derivati ai acidului ftalic, rezine, hidrocarburi acizi numerosi
intre care acidul acetic si benzoic.
In special in partile subterane sunt prezente grasimi, gumirezine, taninuri,
saruri minerale si diferiti acizi organici, intre care alcooli terpenici
si esterii lor care au si veroridol.
Actiune farmacologica: diuretica eliminand clorul si compusii azotati.
Hipotensiv, sedativ neurogen. Mareste secretiile salivare si gastrice.
Regleaza ciclurile menstruale, deci are un efect emenagog si totodata
calmeaza durerile. Expectorant pulmonar, normalizeaza scaunele si contribuie
la reglarea digestiei.
Ajuta la refacerea copiilor debili. Este un carminativ.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni digestive, afectiuni
ale glandelor salivare, afectiuni renale, anorexie, bronsite, cicluri
menstruale dereglate, colici abdominale la copii, constipatie, debilitate,
diaree, dismenoree, edeme cardiace si renale, gaze intestinale, hipertensiune,
inapetenta, retentie azotata, stres, tahicardie, traheita, tulburari
de ciclu, ulceratii tegumentare.
Preparare: frunzele proaspete se aplica pe ulceratiile externe ale pielii.
-Intern se poate consuma ca planta proaspata in salata sau in diferite
produse alimentare ca si condiment.
-Ceai din planta proaspata sau uscata. O lingurita de planta la 100
ml apa clocotita. Se va lasa acoperit 10 minute, se strecoara si se
vor putea consuma 3-4 astfel de ceaiuri pe zi. In cazul in care nu este
diabet, se va folosi indulcit cu miere poliflora.
|