Lemn canesc

Denumire stiintifica: Ligustrum vullgare. Fam. Oleaceea.
Denumiri populare: caprifoi, calin, casie, cires de padure, cornatel, corn, cununita, lemnul canelui, malai negru, malin, mirtoi, salba moale, tulichioara

Tratamente populare:

scoarta se folosea la vopsit in galben si negru, amestecata cu macrisul iepurelui. In Dolj se vopsea cu ea borangicul in verde. Se frecau in palma, se fierbeau apoi pana se facea o spuma verzuie in care se punea piatra acra si dupa ce se topea, se introducea borangicul.
Ceaiul din ramuri si fructe se folosea contra constipatiei si hemoroizilor. Coaja se intrebuinta ca antiscorbutic. Cu decoctul ei se spalau contra raiei. Fierte cu soc si brustur, frunzele se puneau la umflaturi

Compozitie chimica:

frunzele, florile si scoarta contin tanin, vitamina C glicozidul ligustrina si ligulina. Ligulina poate servi ca turnesol, are culoarea rosie in mediul acid si verde in mediu alcalin. Ligustrina este un principiu heterozic cu gust amar.

Actiune farmaceutica:

astringente datorita taninului, antidiareic, antiseptic, antiparazitar, cicatrizant, detersiv. Fructe sunt si laxative.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afte, angine, dermatite, diaree, escare, fetor bucal, hemoroizi, inflamatii bucale sau ginecologice, leucoree. metroragii, rani greu vindecabile, raie, ramolisment, reumatism, stomatite, ulceratii dermice chiar putride.
Preparare: se va face un decoct din 2 lingurite la o cana de apa si se va fierbe timp de 10 minute. Se va putea consuma 2 cani pe zi din acest ceai. In cazul in care se va folosi extern se va dubla cantitatea de planta.