Busuioc
Denumire stiintifica:
Ocinum basilicum Fam Labiate
Denumiri populare: basic, basilesc, bosoioc, malacina, mejioran, vasaliac.
Se folosesc partile aeriene ale plantei atat proaspata cat si uscata.
In traditia populara: frunzele se puneau pe bube, iar in legaturi, la
adenoamele de la gat si sale.
Se punea pe jaratec si se tragea fumul in piept, contra tusei, si pe
nas contra guturaiului.
Contra tusei se folosea si decoctul, iar in amestec cu tintaura si iedera,
pentru tuse rea.
Cu tulpini de busuioc aprinse se ardeau negii.
Legatura cu seminte se punea contra durerilor de cap.
Se mai folosea contra frigurilor, cel obtinut din semintele intrebuintate
la biserica in cult.
Ceaiul din frunze si varfurile florale se folosea in bolile de stomac
si rinichi, iar seva plantelor crude, din primavara, contra durerilor
de ochi.
Cei carora le intra ceva in ochi puneau un fir de busuioc in ochi pentru
a-l scoate afara.
Compozitie chimica:
- ulei volatil, (camfor, cineol, eugenol, estrargol- pana la 80%, linalol
pana la 50%, sitosterol, anetol) saponozide triterpenice, tanoizi, saruri
minerale, etc.
Proprietati:
antiseptic intestinal, absoarbe gazele din stomac, stimuleaza digestia
datorita uleiului volatil, calmeaza colicile, creste secretia de lapte
la mamele care alapteaza. Combate greturile si varsaturile inca de la
prima administrare. Antiinflamator stomacal si intestinal, dar poate
fi folosit si extern ca antiinflamator. Este usor diuretic stimuland
digestia. Carminativ, expectorant, antiseptic intestinal. Este un bun
energizant si febrifug. Avand aceste proprietati si fiind si foarte
aromat cu o aroma placuta este una dintre plantele des folosite.
I se atribuie foarte multe proprietati in credinta populara. Se mai
foloseste mult in cosmetica, pentru efectele pe care le are asupra pielii
si parului.
Mod de preparare:
-Se poate folosi planta proaspata frecand cu ea locurile unde au fost
intepate de insecte dupa ce s-a scos eventual acul. Se mai foloseste
in urticarii, mancarimi tot asa.
-Planta proaspata- cateva ramurele puse la un litru de apa si lasat
pentru 12 ore. De seara pana dimineata, cand se poate consuma in cursul
zilei dupa strecurare. Se spune ca reda voiosia si dorinta de viata.
De asemenea se spune ca intinereste.
-Praf de planta uscata obtinut cu rasnita de cafea. Se poate lua cate
un varf de cutit, pana la o lingurita care se va pune sub limba timp
de 10 minute. Se inghite apoi cu putina apa. Se poate lua de 3 ori pe
zi.
-Infuzie. 1-2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa
clocotita. Se acopere pentru 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma
2-3 ceaiuri pe zi. Este preferabil sa se consume inainte de mese. In
afara de diabet se poate sa se indulceasca cu miere poliflora. Este
foarte util in colici intestinale, balonari, bronsita, etc.
-Macerat- 2 lingurite de planta maruntita se pun la 250 ml apa rece.
Se lasa apoi timp de 12 ore la temperatura camerei. Se strecoara. Se
poate consuma dimineata. Se pot bea 2-3 cani pe zi.
-Tinctura- 50 g de planta maruntita se vor pune intr-o sticla care se
poate inchide ermetic cu 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine
la temperatura camerei timp de 15 zile, agitand des sticla, dupa care
se strecoara. Se poate apoi lua cate o lingurita de 3 ori pe zi diluat
cu 100 ml apa.
-Unguent- praf de busuioc obtinut cu rasnita de cafea. Se cerne. Se
amesteca 50 g de praf cu 50 g de grasime( unt, untura, lanolina, seu
de oaie, seu de vita, vaselina). Se amesteca pana se omogenizeaza. Se
pune in cutiute la rece. Se unge in strat subtire de 2 ori pe zi. In
cazul in care se doreste obtinerea unei creme mai consistente se poate
pune si ceara de albine dupa dorinta (la cantitatea de mai sus se pun
10-20 g) si atunci se topeste pe baie de apa. La racire se va mesteca
incontinuu pentru ca are tendinta sa se stratifice.
-Vin- la 1 litru de vin de buna calitate se vor pune 20 g de planta
maruntita. Se lasa la macerat timp de 8 zile, dupa care se va strecura
si se va complecta pana la un litru cu vin. Se amesteca si se poate
folosi cate 50 ml de 3 ori pe zi.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: adenite, adenoame, afte bucale
si genitale, ameteli, anorexie, astenie nervoasa cu angoase, balonari,
bronsita acuta sau cronica, cefalee, cheilita, cheratodermii (ingrosari
ale pielii si crapaturi), colici intestinale, colita de fermentatie,
diabet, diaree, dischinezie de natura nervoasa, dureri de cap, epilepsie,
eroziuni, febra, frigiditate, gonoree, greata, guturai, indispozitie,
infectii urinare, insomnie pe fond nervos, intepaturi de insecte, lactatie
(mareste cantitatea de lapte) leucoree, leziuni bucale inflamatorii
erodate, mancarimi, menopauza, meteorism, migrene, negi (tinctura),
papiloame (tinctura), raceli, rani, rinite alergice, scabie, spasme
stomacale sau abdominale, sterilitate, ulcer gastric, ulceratii cronice,
veruci, uretrite, vaginite, voma.
Notam faptul ca cei care doresc pot sa faca si ulei de busuioc. Se va
pune 250 ml ulei de masline preferabil presat la rece si 50 g de planta
macinata. Se tine apoi la soare timp de 4 saptamani, dupa care se strecoara.
Se pastreaza in sticle de culoare inchisa.
Se poate folosi intern cate o lingurita la foarte multe din afectiunile
de mai sus sau se va folosi extern ca orice ulei in cazul ranilor, urticarii,
etc.
Si acest ulei se poate transforma in crema in cazul in care se amesteca
la cald cu ceara de albine. Se poate folosi si aceasta crema la toate
afectiunile pielii pentru cicatrizare.
|