Recomandari cu privire la recoltarea, uscarea
si conservarea plantelor medicinale

Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia substanta activa - actiune farmacodinamica, de prima importanta este calitatea plantelor din care vom prepara retete recomandate in aceasta lucrare.

In primul rind dorim sa subliniem faptul ca recoltarea plantelor medicinale din flora spontana trebuie facuta din zone nepoluate, cit mai indepartate de unitatile industriale, de asezamintele omenesti si cai de acces dintre localitati (margini de drumuri, cai ferate, sosele etc.)

Al doilea element pentru obtinerea unui material de buna calitate il constituie cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active (radacini, rizomi, parti aeriene, scoarte, frunze, flori, fructe, seminte). Acesta se va deduce din insasi formularea data pentru fiecare planta, ceai medicinal, tinctura, extract sau alta forma farmaceutica din aceasta lucrare.

Al treilea element important, legat tot de continutul in substante active, este momentul optim de recoltare. Alegerea momentului optim de recoltare este conditionata de stagiul de vegetatie a plantelor (inainte de inflorire, in stadiul de boboc, in timpul infloririi etc.) si de anotimp.
Tot in legatura cu momentul de recoltare sint de retinut si perioada din zi si conditiile meteorologice cind se face recoltarea. In general, plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata dupa ce s-a ridicat roua sau dupa amiaza, pina la apusul soarelui. Plantele medicinale continind uleiuri volatile se vor recolta in special pe timp noros sau dimineata, inainte de rasaritul soarelui.

Al patrulea element, de ordin tehnic, este metoda cea mai corecta de recoltare. In special pentru protectia plantelor medicinale perene si pentru asigurarea perpetuarii speciei la recoltare trebuie sa se tina seama de anumite reguli nelegiferate, dar de mare importanta pentru viitorii ani. A valorifica rational o zona geografica bogata in plante medicinale spontane nu inseamna a extermina plantele din zona respectiva.

In cazul recoltarii organelor subterane sau a plantelor intregi se vor lasa in zona respectiva suficiente plante care sa asigure materialul de inmultire pentru anii viitori. In cazul in care se vor recolta florile sau partile florale cu frunze se va utiliza foarfece. In nici un caz insa nu se recomanda ca de exemplu pentru valorificarea florilor de tei sa se taie ramurile sau chiar copacul insusi. Recoltarea mugurilor este indicat sa se faca din pachetele de exploatare forestiera de primavara de pe arborii doboriti. Chiar si in cazul valorificarii fructelor se vor lasa suficiente fructe care sa asigure perpetuarea speciilor. O datorie cetateneasca este ca in zonele de unde s-au recoltat plantele sa se insaminteze terenurile cu material de inmultire din aceleasi specii care au fost valorificate.

Radacinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) si tuberculii (Tubera), cu alte cuvinte partile subterane ale plantelor, se recolteaza primavara timpuriu, inainte de formarea mugurilor sau lastarilor vegetativi sau toamna tirziu, dupa vestejirea frunzelor aeriene.
La recoltarea acestor organe subterane ale plantei, datorita lipsei partilor aeriene (tulpini, frunze, flori), se pot ivi cele mai multe confuzii. Deci se va acorda o atentie deosebita identificarii botanice a speciilor respective.
Partile aeriene (Herba) ale plantei impropriu numite de unii iarba prin vulgarizarea termenului latin herba (in limba romana iarba se refera la iarba pe care o pasc animalele, iar in stare uscata se numeste fin) se recolteaza, de obicei, cu putin inainte de inflorirea completa sau in timpul infloririi. Momentul optim de recoltare a plantelor in acest caz este foarte diferit, in functie de specie, altitudini si zona geografica unde creste planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera si nici intr-un caz prin smulgere. De exemplu specia Fierea pamintului este din ce in ce mai rara, pe cale de disparitie, datorita faptului ca se recolteaza citeva exemplare macar pentru a se inmulti prin seminte.

Mugurii foliari se recolteaza primavara devreme inainte ca ei sa se desfaca. Asa cum am mai subliniat, se recomanda sa se valorifice din parchetele de exploatare forestiera.
Scoarta sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se valorifica in special primavara la inceputul vegetatiei, cind se desprinde mult mai usor. Si in acest caz se vor lasa suficiente ramuri nedecojite pentru refacerea arbustului sau arborelui. Frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maxima dezvoltare, manual, dar nu prin strunjire, pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu aerul si prin aceasta pierderi mari in special in cazul plantelor continind uleiuri volatile.

Recoltarea florilor pentru unele specii se recomanda sa se faca in stadiul de boboc (Salcimul galben japonez), iar pentru altele la inceputul infloririi sau in timpul infloririi, inainte de ofilire.
Fructele se recolteaza unele in pirga (macese) cind contin maximum de vitamine, fie cind au auns la coacere (afinele, ienuperele, porumbele).
Semintele se recolteaza cu putin inainte de maturizare, apoi se intind imediat pentru uscare in straturi subtiri.
Toate materiile prime vegetale se usuca imediat dupa recoltare. In scopuri industriale sau in cazul timpului nefavorabil uscarea se face in solarii sau in uscatorii speciale. Pentru utilizarea plantelor in farmacia casei plantele se taie in bucati mici imediat dupa recoltare si se pot usca in poduri bine aerisite, puse pe coli de hirtie, rogojini sau prelate curate. Inainte de uscare se va proceda la conditionarea partilor de planta intelegind prin aceasta indepartarea corpurilor straine, a altor specii de plante, parti innegrite sau atacate de insecte.
Dupa uscare, plantele vor fi ambalate in pungi de hirtie sau saculeti de pinza sau in cutii de carton, in nici intr-un caz in ambalaje din material plastic. Se pastreaza la temperatura camerei, in locuri curate, protejate de lumina directa solara, fara umiditate mare, ferite de insecte si rozatoare.

Pentru utilizarea plantelor medicinale ca atare sau ca plante medicinale, tincturi, extracte, ele trebuie sa aiba o puritate cit mai ridicata. Nu se vor folosi plante medicinale provenind din zone industriale sau de pe terenuri unde s-au combatut daunatorii cu mijloace chimice.
Inainte de folosire sub forma de infuzii, decocturi, tincturi, extracte sau alte forme farmaceutice destinate in special uzului intern, plantele se vor spala cu apa rece la fel ca fructele sau legumele.

Unele din formele farmaceutice cele mai simple sint pulberile (Pulvis), inglobate in miere sau ambalate in casete sau capsule operculate sau sub forma de comprimate. Reprezinta avantajul ca nu sufera actiunea termica si nici actiunea unor solventi care pot sa le schimbe calitatea.

Maceratul este solutia extractiva cea mai simpla obtinuta din plante la temperatura mediului ambiant. Acest procedeu este indicat pentru speciile de plante care contin substante active care se extrag la rece, ca de exemplu: nalba mare, inul, viscul s.a. Materia prima vegetala fragmentata sau intreaga se mentine in contact cu cantitatea de apa potabila prescrisa un timp de 2-12 ore, agitind din cind in cind. Se filtreaza prin tifon si se administreaza in aceeasi zi. Infuzia se recomanda de obicei sa fie preparata din flori sau din partile de planta cu tesuturi fragile (frunze, muguri, parti aeriene). Materia prima fragmentata se umecteaza cu 3 parti apa calduta. Dupa 5 minute se introduc intr-un vas preferabil din portelan care a fost incalzit in prealabil cu apa clocotita. Peste plante se toarna apa clocotita si se acopera vasul. Se lasa in repaos 10-15 minute. Se filtreaza prin tifon, care se stoarce usor.

Decoctul este tot o solutie extractiva apoasa obtinut la cald din materia prima vegetala fragmentata, umectata la fel ca in cazul infuziei, dar mentinind la fierbere cu cantitatea de apa prescrisa. Prepararea decoctului dureaza timp de 15-30 minute la foc domol, in cazul in care nu se prescrie alt timp. Solutia extractiva apoasa astfel obtinuta se filtreaza fierbinte, apoi peste plantele ca atare sau in amestec se mai aduce o cantitate de apa pentru a completa apa de evaporare. Acest procedeu se intrebuinteaza in special in cazul materiilor prime vegetale cu consistenta dura: radacini, scoarta (coji), unele fructe si seminte.
Toate aceste tipuri de solutii extractive se prepara maximum pentru o zi, se pastreaza la frigider, apoi se aduc la temperatura camerei, se indulcesc cu zahar si miere, ciclamat de sodiu sau aspartam in cazul diabeticilor, in cazuri de diaree sau nu se indulcesc deloc daca se prescrie aceasta.

Tinctura este o solutie extractiva hidroalcoolica obtinuta la temperatura camerei prin percolare (in industrie) sau prin macerare in farmacia casei. Timpul de macerare dureaza 7-10 zile si se foloseste alcool 40-70 grade in cazul in care nu se prescrie alta concentratie. Pentru plantele medicinale cu actiune blinda se folosesc 20 la suta plante, iar pentru cele cu actiune puternica 10 la suta. Dupa aceea se filtreaza si se lasa sa se sedimenteze la loc rece. Se pastreaza in sticle brune. Se administreaza sub forma de picaturi.
Siropul face parte din categoria solutiilor extractive apoase si se obtine din macerate, decocturi sau sucuri de plante la care se adauga 64 la suta zahar pentru a-i asigura o buna consevare in timp. In sirop se pot adauga tincturi sau alte substante medicamentoase, pentru a le mari eficienta.

Vinul medicinal este o forma farmaceutica obtinuta din materii prime vegetale fragmentate, dar macerate in vin de buna calitate. Este destinat uzului intern, in special pentru stimularea apetitului, in care scop se administreaza cu jumatate de ora inainte de masa. Nu se recomanda celor cu gastrite acide, hipertensivilor, in hepatite, gravidelor, mamelor care alapteaza, copiilor.
Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor in otet de vin, in cantitate de 50-100 g, plante maruntite la 1 litru otet. Macerarea dureaza 7-8 zile dupa care se filtreaza prin tifon, iar la sfirsit continutul se preseaza. Se utilizeaza sub forma de frictiuni.

Uleiuri medicinale se obtin prin macerarea plantelor in ulei comestibil, timp de 4-6 saptamini. Astfel se prepara uleiul de sunatoare, musetel sau din alte plante. Se folosesc pentru ingrijirea unor plagi greu vindecabile, in arsuri sau in degeraturi.

Iata si citeva forme fitoterapice de uz extern:

• Inhalatia - se obtine din plante medicinale bogate in uleiuri volatile sau chiar din amestec de uleiuri volatile care se pun in vase smaltuite si cantitatea de apa clocotita prevazuta. Vaporii de apa saturati in uleiuri volatile actioneaza prin inhalare patrunzind in caile respiratorii.
• Gargarismele se prepara sub forma de infuzie sau decoct din plante si se utilizeaza sub forma de gargara in stomatite, gingivite, afte bucale, amigdalite, abcese dentare etc. Cataplasmele sau prisnitele sau compresele sint destinate uzului extern si se obtin din solutii extractive apoase sau hidroalcoolice cu care se imbiba o bucata de tifon sau pinza curata si se aplica direct pe piele pentru a obtine un efect revulsiv, emolient sau antiinflamator. In acelasi mod se aplica si unele masti cosmetice din plante.
• Baile fitoterapeutice sint forme de utilizare a plantelor medicinale si aromatice destinate uzului extern. Pentru a obtine un amestec de plante pentru bai (Ceaiuri balneologice), plantele fragmentate se introduc intr-un saculet de tifon dublu. Dupa umectare, saculetul cu plante se fierbe, conform indicatiei 10-30 minute, la foc domol, in 3-5 litri apa. Totul se toarna in cada de baie cu apa la o temperatura potrivita.
• Baile locale se prepara la fel ca baile de plante, dar in cantitati mai mici de lichid si se recomanda in cazul unor traumatisme locale, plagi purulente, hemoroizi etc. Exista numeroase alte forme de prelucrare si administrare a plantelor, dar care apartin domeniului industriei farmaceutice.

Acest articol a fost preluat din revista Leacuri si terapii