Argila de Limanu - partea I

O întâmplare adevarata

Am sa va povestesc o întâmplare adevarata, pe care am trait-o cu vârf si îndesat, în urma careia ARGILA, pentru mine a devenit MANA CEREASCA .

În tinerete am facut sport de performanta, yachting, ambarcatiuni cu vele. Acesta mi-a solicitat coloana vertebrala foarte mult încât la 33 de ani am ramas anchilozat pe barca.
De aici chinurile. Am facut infiltratii, m-am uns cu fel de fel de alifii, am dormit pe usa luni întregi de ma dureau toate oasele, etc, etc.

Cu timpul trecând anii, am mai facut sase, sapte crize care m-au tintuit la pat nenumarate zile.
Dupa ce am iesit la pensie am ridicat niste dale grele în curte, locuiesc la casa si atâta mi-a fost, mi-am zis ca o sa sfârsesc în scaunul cu rotile.
M-am internat la spitalul municipal al orasului si
timp de doua saptamâni, aproape ca nu am închis un ochi de durere. Bolnavii care erau cu mine în salon, atât noaptea cât si ziua, ma vedeau ca stau pe marginea patului si se minunau cum de nu am somn. Durerile erau atât de groaznice încât ma obisnuisem cu ele.
-

Am avut o mare bucurie când cei de la spital mi-au dat la cerere o cârja. Ca sa ajung la toaleta, trebuia sa parcurg un
coridor de 10 -15 metri lungime, ghinionul meu!... Noroc cu cârja pe care o numisem „Minimobra”.
Slabisem, ochii mi se împaienjenisera de nesomn, ma galbejisem.
Am luat niste pastile pentru somn, nici medicii nu mai stiau ce sa-mi faca, cred ca am înghitit mai multe si în fine am adormit.
Trezit de sotie care venise cu fiul meu cel mic sa ma vada, eram atât de buimac încât aproape nu mai recunosteam pe nimeni. Ai mei au început sa plânga.

Fiul meu foarte categoric mi-a spus ca fara mine nu iese din spital.
Asa am ajuns la Bucuresti si printr-o cunostinta m-am internat la Spitalul Baltazar, unde de la prima perfuzie am putut sa dorm câteva ore linistit. Ce fericire, începeam sa traiesc din nou. Medicii si tot personalul deosebiti, dar nu puteam sa ma despart de „Minimobra”, pe care acum o cunostea tot palierul.
Când ma sculam din pat dadeam câte o „pedala” la cârja imitând zgomotul motoretei. Faceam haz de necaz. Cei de acolo dupa ce mi-au facut RMN-ul au ajuns la concluzia ca trebuie sa fiu operat. Diagnostic: tripla hernie de disc. Chiar m-au avertizat ca daca nu ma operez s-ar putea sa paralizez, ori sa arunc cu piciorul în fata. M-am rugat de ei sa ma lase câteva luni sa vad cum ma mai simt. Am stat spitalizat aproximativ zece zile, revenind la Mangalia, tot cu cârja.
In scoala nu mi-a placut anatomia dar acum m-am apucat sa studiez medicina.

Am o carte în casa „Noua carte a sanatatii” scrisa de Dr. Gerhard Venzmer care a devenit abecedarul meu pentru sanatate. Am înteles mai bine ce aveam.
Mi-au placut întotdeauna cartile, în special cele vechi.
Înainte de a veni la Mangalia, în podul casei parintesti la Bucuresti, am dat de o carte veche. Rasfoind-o am vazut ca pomeneste despre leacuri, boli, si altele de genul aceasta. Tânar fiind am luat-o caci era veche, nu dadeam importanta continutului. Mi-am adus aminte de ea si am rasfoit-o.

Se numeste „Toate leacurile la îndemâna” scrisa de Dr. V. Voiculescu, pentru cei de la sate. Pe paginile îngalbenite de vreme,(nu am reusit sa aflu data aparitiei, nu are coperti, început si sfârsit) am citit urmatoarele:

„LUTUL, argila alba, pamântul de facut oale, este un leac vechiu de când e lumea. Cu lutul se fac mai ales oblojeli si cataplasme în junghiuri la piept (pneumonii, nevralgii), în durerile încheieturilor (reumatism), scrântituri, lovituri, varice. Se mai poate întrebuinta lutul si împotriva durerilor de cap, umflaturilor si durerilor de masele (pe dinafara în chip de oblojeala), în întepaturile de albina si viespe, deci ori unde e o durere si o umflatura dureroasa. Cu lutul se poate alina durerile de pântece, mai ales la femeile care au luna (menstruatia) grea si dureroasa, punându-le oblojeli de huma pe pântece.
Pentru asta se ia huma si lut gras, mai din adânc, dintr-un mal batut de soare. Lutul se tine la soare ca sa se încarce de electricitate si de radiatii. Apoi dupa ce se usuca, fie la soare, fie în cuptor, sau pe masina, se piseaza marunt si se amesteca bine cu apa, ori cu otet, sau cu o fiertura cu coada mânzului, ori de scrântitoare. Când s-a facut ca o unsoare alifioasa, se întinde pe o cârpa si se pune, asa cald, pe partea dureroasa, piept, spate, pântece, genunchi, unde se lasa pâna se usuca, apoi se schimba.

E bine ca pe ranile deschise sa nu se puna lut, caci poate sa dea o infectie grea, o boala omorâtoare cum e tetanosul (falcarita). Daca vrem sa punem cu orice chip lut pe o rana, pe o buba, pe o eczema care zemuieste, pe un buboi, atunci sau scoatem lut proaspat de la o adâncime de 2-3 metri, sau îl fierbem bine cu apa si otet si apoi îl punem pe rana. Cu lutul în lipsa medicului si pâna vine el, se pot face oblojeli pentru madularele rupte, mâna frânta, picior rupt, cum face medicul aparat din ghips, înfasurând madularul bolnav în fese de cârpe înmuiate în apa îngrosata cu lut”

Inarmat cu cele scrise în aceasta carte, am rugat niste baieti sa-mi aduca lut de la Limanu unde se afla un deal întreg de argila.
Era vara. Soarele dogorea destul de tare la ora 10, când m-am apucat sa fac compozitia. În gluma le spuneam alor mei ca sunt alchimist si prepar unsoarea miraculoasa. Deci am luat bulgarii de lut si cu o sticla de bere pe un ziar prin rasucire am început sfarâmarea. Stateam mai mult pe piciorul drept, caci stângul durea destul de tare, „Minimobra” lânga mine, nu ma mai desparteam de ea. Când lutul a luat forma unei pudre fine, l-am pus într-o casoleta de margarina, jumatate lut si restul apa calda. Prin amestecare am facut o pasta care avea aspectul unei smântâni nici prea groasa nici prea subtire, cu care mi-am uns mijlocul (chiar ceva mai sus de mijloc) si ambele picioare, inclusiv talpile. Soarele începuse sa dogoreasca puternic.

Am asezat pe pamânt niste covorase mai vechi si cu capul la umbra unui pom, restul corpului în soare, m-am lungit pe ele, unde chiar am si adormit. Ma rasuceam pe toate partile, suportând durerea care era o nimica toata fata de cea de la începutul crizei. Lutul se usuca în jumatate de ora, în celalalt interval de timp strânge partile acoperite de el.
Trecusera aproximativ doua ore. Am facut un dus cald, mi-am permis, caci am în curte dus ecologic, cum îl numesc eu, bazat pe energia solara . (Nu va sfatuiesc sa va spalati în cada, caci lutul este foarte aderent si veti avea probleme cu curatarea ei) Am plecat la somn, urmând ca dupa doua ceasuri sotia sa ma trezeasca pentru masa de prânz. Calatoria spre dormitor am facut-o tot cu „Minimobra”.

Când am fost chemat la masa, m-am ridicat usor ca de obicei pentru a evita durerile, am dat sa iau cârja si cu ea m-am îndreptat spre usa. Minune, parca nu ma mai durea nimic…
Am pus cârja deoparte si cu frica am început sa cobor scarile care duceau în curte. Nici o durere…Nu se poate, chiar asa, minune!...
Mi-am facut cruce si am multumit lui Dumnezeu caci numai el poate face asa ceva. Eram asteptat la masa. Toti au ramas încremeniti, s-au sculat în picioare ca sa ma ajute.
I-am potolit, mai mi-am facând o cruce. Minunea s-a împlinit!...
Plângeam de bucurie!... Numai cine nu a suferit de aceasta boala nu-si poate da seama ce înseamna sa nu te mai doara nimic....De atunci lutul a devenit prietenul meu cel mai drag pe care l-am recomandat la multi amici si chiar necunoscuti carora le-a facut si lor mult bine.

Am relatat aceasta problema si doamnei doctor Ciocoiu Elena, doctorul de familie, care mi-a trimis mai multi bolnavi sa le dau lut.
Cu explicatiile de rigoare, multi dintre acestia au venit si mi-au multumit pentru ameliorarea durerilor reumatice si a altor sechele din aparatul locomotor. Intr-un an am împartit un sac de argila. Anual fac între 3 si 5 împachetari cu lut pe tot corpul, inclusiv capul, parul, fata, pleoapele si stau asa în gradina, facând treaba în acelasi timp, o perioada de doua ore.
De fapt v-am mai relatat aceasta putin mai sus si am o mai reamintesc înca o data pentru ca este extraordinar de benefica.
Purtam brâu, acuma nu mai simt nevoia, nu ma mai dor oasele sau încheieturile membrelor, ma simt bine!

Un lucru foarte important la hernia de disc – trebuie sa fi foarte atent si sa te feresti de a ridica greutati mai mari de 10 Kg., mai ales deasupra capului. Când nu ai ce face si trebuie sa ridici, sa o faci fara sa te apleci iar coloana sa fie tot timpul dreapta.
Mai am o reteta de vindecare pe timp de iarna.
Am facut o mare greseala iarna trecuta, ridicând cum nu trebuie niste obiecte. Una dintre vertebrele care deja s-au sudat, s-a miscat si am avut dureri de chiar credeam ca o sa ma duc la operatie. Remediul a fost: în toamna mi-am preparat o alifie recomandata de un amic: 15 ardei mari, foarte iuti, dati prin masina de tocat.

Sucul lor si ce ramâne din tocatura puse toate într-un ibric împreuna cu un pachet de margarina pentru prajituri, lasat la foc mic 15 minute. Toata aceasta fiertura se pune într-un tifon si se stoarce bine continutul într-un borcanel de sticla. Ce ramâne se arunca, iar lichidul din borcan se lasa sa se raceasca de la sine. In functie de cantitatea de unt pusa si de marimea ardeilor va iesi o crema foarte iute la gust cu care va puteti unge pe partile dureroase. Eu am combinat crema cu argila vindecându-ma în mai putin de doua saptamâni.

Am procedat în felul urmator: la orele 14.00 ma ungeam pe mijloc cu alifia, peste care puneam un brâu. Seara la culcare, de obicei ma culc la orele 23 - 24, ma ungeam cu argila pregatita din timp, peste care puneam o bucata de pânza facuta dintr-un cearceaf mai vechi, lata de 10-15 cm cu care ma înfasuram pe mijloc. Dimineata nu dadeam jos pânza si o tineam sub haine pâna la orele 14.00, circulam cu ea prin oras daca era necesar, nu ma incomoda. Curatam lutul prin frecare, nu prin spalare si ma ungeam cu alifia peste care puneam brâul, si asa tot mai departe. De retinut ca din momentul când noaptea ai pus lutul, acesta nu mai lasa pielea sa respire, iar alifia ne având ce face intra în corp producând o temperatura destul de ridicata pe care o veti simti timp de câteva ore. Fiti fara grija ca nu arde pielea!...
M-am întrebat de multe ori: care a fost secretul vindecarii rapide la prima încercare?...Ma refer la cea din curte…
Cred ca exista o singura explicatie.... contactul permanent al corpului cu pamântul. Am stat întins pe pamânt mai mult de doua ceasuri si argila a scurs durerea cu usurinta în pamânt. În cele citite la începutul brosurii am aratat puterea de patrundere a argilei în corp si usurinta cu care extrage tot ce este rau.

Rezultatele vor fi bune si rapide daca cel care o foloseste, are încredere în forta ei de tamaduitoare si sa fie
insistent pâna la vindecare.

Am citit pe internet, un articol referitor la chimistul Mircea Bocan si la minunile pe care le-a realizat în tratamentele cu argila. Având în vedere prin ce am trecut eu si cum m-a salvat argila folosita de mine, dar nu argila comercializata de d-nul Mircea Bocan, ci o argila autohtona provenita de lânga comuna Limanu, judetul Constanta, îl cred întru totul si îl felicit. Si dânsul a început de la o boala grava pe care a avut-o , miracolul argilei s-a înfaptuit, astazi fiind un om normal, sanatos si plin de optimism, reusind sa refaca sanatatea la multe persoane care pâna odinioara sufereau chinuri groaznice.

Din momentul în care am citit interviul cu Mircea Bocan, în care acesta declara ca argila folosita de dânsul este: „cea mai buna si cea mai curata din lume”, dupa umila mea parere, nu este niciodata bine sa declari superlative, „miroase” a reclama.
Pe mine m-a frapat faptul amintit de dânsul ca argila folosita este dintr-o fosta zona marina si contine alge marine.
M-am hotarât sa trimit o mostra din argila noastra dobrogeana „de Limanu”, cum îi spun eu, cu care am obtinut bune rezultate prin aplicarea ei pe partile exterioare a corpului uman, la un laborator de analize din Bucuresti. Locul de unde am luat-o este foarte aproape de mare si se pare ca concluzia mea a fost corecta.

Iata rezultatele analizei:

Argila este foarte curata si buna de luat pe cale bucala.

Redau în continuare datele buletinului de analiza efectuat la data de 07.02.2007 la Bucuresti în laboratorul de analize S.C.CHEM ANALYST S.R.I.

Acesta arata ca: „Argila de Limanu” este de culoare gri-bruna, dura, compacta. Singura componenta care ar putea aduce unele mici dereglari organismului este cadmiul într-o cantitate foarte mica, aproape neglijabila, 1,17 mg./Kg., predomina magneziu cu 256,56mg./Kg si calciul cu 32,88g./Kg. Nu este radioactiva si nu are nici un fel de bacterii care sa infesteze corpul uman când se va lua pe care bucala.
S-ar putea ca si argila dobrogeana sa fie miraculoasa, voi vedea aceasta dupa tratamentul pe cale bucala, pe care îl voi începe pe data de 19 februarie 2007. Prezenta algelor de mare se face simtita prin elementul chimic cadmiu care din fericire este într-o cantitate foarte mica.

George Serban

Telefon: 0722628185
Email george.farfale@gmail.com

In continuare, va invit sa cititi despre:

Dosarul argilei

Istoricul tratamentelor cu argila

Virtuti terapeutice ale curei cu argila

Tratamente naturiste cu argila

Cataplasme cu argila

Argila de Limanu - partea a II a