Meditatia Yoghina

Primul tip de meditație budistă, pe care s-a pus accentul în textele budiste clasice, este foarte apropiat de o practică yoga din tradiția hindu.

Aceasta implică concentrarea asupra problemelor morale, intelectuale sau abstracte, care, în timp, duc la purificare spirituală. Această stare inițială se obține de regulă în patru etape.

1. În prima etapă, cel ce meditează se detașează de dorințele senzuale și de "gânduri impure prin analiză și reflecție, atingând astfel o stare emoțională de satisfacție și bucurie.

2. În cea de-a doua etapă, activitățile intelectuale sunt abandonate în favoarea liniștii interioare totale, mintea fiind într-o stare de „claritate" sau concentrare totală.

3. În cea de-a treia etapă, fiecare emoție, inclusiv fericirea, dispare, lăsându-l pe cel ce meditează indiferent față de orice, fiind, în același timp, total conștient.

4. A patra etapă constă în abandonarea oricărei senzații de satisfacție, durere sau :liniște, deoarece orice înclinație spre gânduri bune sau rele a dispărut. Practicantul intră astfel într-o stare de puritate și conștiință neprihănită.

Meditația budista e din ce în ce mai populară. Se bazează pe tehnicile lui Buddha Gautama Siddhartha (aprox. 563 - aprox. 483 î.Hr.), un tânăr prinț indian care a renunțat la o viață de lux pentru a găsi soluții pentru suferința și efemeritatea condiției umane.

MEDITAȚIA VIPASSANA

A doua formă de meditație budistă este meditația vipassana. În ultimul timp, această formă de meditație, care a fost menționată și în textele budiste clasice, este foarte răspândită, deoarece este mai ușor de practicat pentru omul modern, mai ales pentru occidental.
Meditația vipassana implică concentrarea asupra unor situații mai concrete sau a unor obiecte, de exemplu respirația, flacăra unei lumânări sau o floare. In cazul ultimelor două elemente, persoana care meditează ține inițial ochii deschiși și îi închide după ce obține o viziune „clară”. În acest moment, imaginile duble sau multiple care au fost văzute în timpul concentrării dispar și rămâne o singură imagine. Cel ce meditează închide ochii și îi permite minții să rătăcească.
Meditația poate dura câteva minute sau cât dorește cel ce meditează. Actul concentrării voite și intense duce la „claritatea” minții, care la rândul ei este folosită pentru a obține înțelegerea adevărului budist că realitatea este fără fond și trecătoare. Din perspectiva budistă, o asemenea înțelegere poate permite iluminarea spirituală totală sau nirvana.
Prin concentrarea asupra unui obiect precum o floare sau flacăra unei lumânări, cel care meditează atinge o stare de „claritate” a minții.