Meditatia Yoghina

Primul tip de meditaţie budistă, pe care s-a pus accentul în textele budiste clasice, este foarte apropiat de o practică yoga din tradiţia hindu.

Aceasta implică concentrarea asupra problemelor morale, intelectuale sau abstracte, care, în timp, duc la purificare spirituală. Această stare iniţială se obţine de regulă în patru etape.

1. În prima etapă, cel ce meditează se detaşează de dorinţele senzuale şi de "gânduri impure prin analiză şi reflecţie, atingând astfel o stare emoţională de satisfacţie şi bucurie.

2. În cea de-a doua etapă, activităţile intelectuale sunt abandonate în favoarea liniştii interioare totale, mintea fiind într-o stare de „claritate" sau concentrare totală.

3. În cea de-a treia etapă, fiecare emoţie, inclusiv fericirea, dispare, lăsându-l pe cel ce meditează indiferent faţă de orice, fiind, în acelaşi timp, total conştient.

4. A patra etapă constă în abandonarea oricărei senzaţii de satisfacţie, durere sau :linişte, deoarece orice înclinaţie spre gânduri bune sau rele a dispărut. Practicantul intră astfel într-o stare de puritate şi conştiinţă neprihănită.

Meditaţia budista e din ce în ce mai populară. Se bazează pe tehnicile lui Buddha Gautama Siddhartha (aprox. 563 - aprox. 483 î.Hr.), un tânăr prinţ indian care a renunţat la o viaţă de lux pentru a găsi soluţii pentru suferinţa şi efemeritatea condiţiei umane.

MEDITAŢIA VIPASSANA

A doua formă de meditaţie budistă este meditaţia vipassana. În ultimul timp, această formă de meditaţie, care a fost menţionată şi în textele budiste clasice, este foarte răspândită, deoarece este mai uşor de practicat pentru omul modern, mai ales pentru occidental.
Meditaţia vipassana implică concentrarea asupra unor situaţii mai concrete sau a unor obiecte, de exemplu respiraţia, flacăra unei lumânări sau o floare. In cazul ultimelor două elemente, persoana care meditează ţine iniţial ochii deschişi şi îi închide după ce obţine o viziune „clară”. În acest moment, imaginile duble sau multiple care au fost văzute în timpul concentrării dispar şi rămâne o singură imagine. Cel ce meditează închide ochii şi îi permite minţii să rătăcească.
Meditaţia poate dura câteva minute sau cât doreşte cel ce meditează. Actul concentrării voite şi intense duce la „claritatea” minţii, care la rândul ei este folosită pentru a obţine înţelegerea adevărului budist că realitatea este fără fond şi trecătoare. Din perspectiva budistă, o asemenea înţelegere poate permite iluminarea spirituală totală sau nirvana.
Prin concentrarea asupra unui obiect precum o floare sau flacăra unei lumânări, cel care meditează atinge o stare de „claritate” a minţii.