Terapia prin artă

Terapia prin artă se bazează pe convingerea că experienţa senzitivă poate fi atinsă şi exprimată prin intermediul imaginilor, fie că e vorba de mâzgăliturile unui copilaş sau de opera unui sculptor. Aşa cum psihanalistul studiază visul, tot aşa şi terapeutul prin artă priveşte imaginea şi

împreună cu pacientul începe să înţeleagă trăirile lăuntrice ale celui din urmă. Deşi zece persoane pot afirma că sunt deprimate, fiecare îşi va descrie starea de depresie într-o manieră diferită. Din fericire, a fi „bun la art㔠nu este deloc obligatoriu; toţi cei care pot folosi un creion sau pot modela lutul au posibilitatea de a urma aceste şedinţe de terapie.
Ce este terapia prin artă:
Terapia prin artă îşi are rădăcinile în diferite discipline, inclusiv psihanaliza, psihiatria şi metodica predării artelor. Deşi folosită iniţial ca instrument de diagnosticare în spitalele de psihiatrie, şi-a câştigat recunoaşterea ca metodă de tratament.
Este unanim recunoscut faptul că ceea ce contează în artă este mai degrabă valoarea ei terapeutică decât cea estetică.
Acest lucru este important: înseamnă că talentul artistic nu e legat de capacitatea de a beneficia de pe urma terapiei prin artă.
Ceea ce este fundamental în terapia prin artă este convingerea că aptitudinea de a crea imagini şi forme este realmente universală şi că astfel de imagini se pot dezvolta într-un limbaj simbolic ce ar putea fi înţeles. Terapia prin artă merge pe ideea că există aspecte în noi înşine care sunt mai presus de înţelegerea noastră conştientă şi că acestea pot fi accesate prin intermediul simbolurilor abandonate de către subconştient. Modalitatea de a exprima o astfel de noţiune simbolică este dată în terapia prin artă de imaginea creată de pacient.
Echipamentul necesar în terapia prin artă este necostisitor, însă beneficiile pot fi uriaşe.

SFATURI PRACTICE

Terapia prin artă este o formă de tratament terapeutic ce urmăreşte atât problemele psihologice, cât şi creşterea conştiinţei de sine. Poate fi benefică aducerea la un nivel superior de conştiinţă a conflictelor interioare şi a preocupărilor care inhibă capacitatea de a se bucura de viaţă. Prin intermediul artei, limbajul verbal poate fi evitat astfel încât autocenzura nu mai reprezintă o problemă aşa de mare. Deşi nu este un panaceu, terapia prin artă reprezintă un instrument valoros în tratarea dificultăţilor de relaţionare, în stări de depresie, anxietate, tulburări de nutriţie şi în lipsa respectului de sine.

BENEFICII

• Creşterea conştiinţei de sine, şi, în consecinţă, îmbunătăţirea relaţiei cu sine şi cu ceilalţi.
• Posibilitatea de a-şi exprima sentimentele anterior ascunse.
• Dezvoltarea unui limbaj vizual şi în unele cazuri redescoperirea creativităţii.

ATENŢIE!

• Asiguraţi-vă că terapeutul este calificat.
Un terapeut prin artă de bună credinţă vă va oferi detalii cu privire la calificarea lui.
• Terapia prin artă este un proces lent.
• Nu vă aşteptaţi la rezultate imediate!

Suport şi instrumente

Exprimarea sentimentelor se poate face prin orice mijloace, cele mai la îndemână fiind de obicei creionul, cărbunele pentru desen, hârtia şi lutul. În unele situaţii, se poate apela la mult mai multe mijloace care permit experimentarea în cel mai larg sens. Poate apărea ocazia de a lucra la scară mare sau de a crea folosind materiale care nu sunt de obicei asociate cu nişte cursuri convenţionale de artă. În orice caz, ceea ce contează nu este multitudinea impresionantă a materialelor, ci posibilitatea de a crea în contextul unei relaţii terapeutice sigure alături de un specialist care poate dezvolta odată cu timpul o înţelegere a limbajului vizual folosit de către fiecare persoană în parte, a temelor repetate care ies la iveală şi a semnificaţiei lor simbolice.

În terapia prin artă ceea ce contează este valoarea terapeutică de exprimare şi nu măiestria artistică.
Relaţia cu terapeutul este fundamentală pentru a putea evolua. Terapeutul este cel care creează atât cadrul fizic, cât şi cel psihologic, cadru în care pacientul se poate simţi cu timpul suficient de sigur pentru a-şi exprima sentimente puternice. Prin intermediul acestei relaţii şi a imaginilor, există şansa de a exprima sentimente care sunt de obicei considerate a fi ameninţătoare, fie că sunt pozitive sau negative. Sentimentele de dragoste şi de ură, dorinţa şi agresivitatea, furia, frica şi durerea pot fi exprimate în cadrul terapiei prin artă.

Cum funcţionează terapia prin artă

Terapia prin artă este folosită pentru o categorie largă de pacienţi. Aceste grupuri includ persoane care suferă de dizabilităţi mentale grave, bărbaţi şi femei din închisori, copii cu deficienţe de învăţare, bătrâni, persoane cu deficienţe de vorbire sau cei care sunt pe moarte. Această terapie este totuşi folosită din ce în ce mai mult de către persoane care caută să îşi îmbunătăţească nivelul de autocunoaştere şi care vor să-şi exteriorizeze nemulţumirile într-o manieră creativă.
Terapia prin artă se desfăşoară atât în grupuri, cât şi individual şi fiecare tip de şedinţă are propriile avantaje. În cazul şedinţei de grup, dinamica grupului însuşi este o componentă terapeutică, iar cursanţii pot conştientiza modul în care interacţionează în cadrul grupului. Atenţia individuală este mult mai scăzută, dar sentimentul apartenenţei este mult mai intens. Există şansa de a da şi de a primi în acelaşi timp. Terapia individuală presupune intimitate absolută şi atenţie individuală totală, beneficiind de toată atenţia terapeutului. Şedinţele de grup sunt de obicei mai lungi decât cele individuale.
Există diferite şcoli şi stiluri de terapie prin artă, unele umaniste, iar altele psihanalitice. Unii terapeuţi sunt organizaţi şi structurează şedinţa pentru pacient, în timp ce alţii lucrează indirect în funcţie de fiecare situaţie în parte. De asemenea, importanţa acordată relaţiei terapeutice dincolo de imaginea artistică variază de la un specialist la altul. Terapeuţii obişnuiesc să întrebuinţeze imaginea artistică drept mijloc de comunicare pe lângă cuvinte.

Este terapia prin artă compatibilă cu medicina convenţională?

Terapia prin artă se adresează tuturor nevoilor emoţionale ale pacientului şi vine în completarea tratamentului convenţional.
Este nevoie de un specialist?
Da, relaţia dintre pacient şi terapeut este decisivă pentru a putea evolua.