Ceai de frasin

Frasinul (Fraxinus excelsior) 

Frasinul înalt (numele său complet în viaţa de zi cu zi) era consacrat în trecut zeului germanic Thor, iar frun­zişurile sale au adăpostit numeroase sacrificii ritualice. Trebuie spus că vechii germani credeau că bolta cerească e susţinută de un frasin uriaş... Era mai bine deci să-i dezmierde pe fraţii săi mai mici.

Dacă ar fi să dăm Crezare opusculului abatelui de Vallemont, intitulat Curiozitităţi ale naturii şi artei legate de vegetaţie (1711), acest irbore era ridicat la rang de panaceu, fiind considerat l apabil să vindece deopotrivă isteria şi diareea, să oprească hemoragiile şi să prevină cangrena, să protejeze de epi­demii, să ascută vederea etc. în fine, ceaiul preparat din li mizele sale era socotit un elixir al tinereţii.

Partea utilizată: frunzele. în trecut, se utiliza şi scoarţa, astringentă şi febrifugă, care a lăcut ca acest arbore să fie supranumit „chinina Europei".

Se recoltează în iunie şi iulie, cînd frunzele sînt încă acoperite de un strat lipicios şi dulce.

Mod de utilizare

Decoct: între două şi trei linguri la un litru de apă; se fierbe timp de cinci minute. Beţi în medie trei ceşti pe zi.

Excelent împotriva artritei şi a reumatismului

Frunzele de frasin conţin flavonoide antiinflamatoare şi antioxidante.

Consumaţi-l simplu sau amestecat cu gheara-diavolului.

 Diuretic

Frasinul se dovedeşte ideal în combaterea gutei şi a retenţiei de apă.