Ceai de coriandru

Coriandrul (Coriandrum sativum) 

Numit şi pătrunjel-arăbesc sau pătrunjel-chinezesc, coriandrul îşi datorează totuşi numele Greciei Antice, care îl numea koris („ploşniţă") annon („anason"), din cauza mirosului frunzelor sale proaspete, care aminteşte în acelaşi timp de cel al anasonului şi al gîndacilor-de-frasin. Planta este probabil originară din Orientul Apropiat sau din Caucaz, însă a colonizat de multă vreme cvasitotalitatea globului.

Intr-o vreme, s-a crezut în mod eronat că această plantă vindecă ciuma şi epilepsia. Mai uimitor încă, s-a pretins chiar - împotriva oricărei dovezi - că seminţele sale le-ar ajuta pe femei să scape de durerile facerii! In fapt, coriandrul, yuen sai-u\ chinezesc, este înainte de toate digestiv şi stimulant.

Partea utilizată : seminţele (frunzele nu se folosesc decît în bucătărie).

Se recoltează la mijlocul lui august şi se usucă pe o pinză la soare, timp de 24 de ore.

Digestiv

Consumarea cîte unei ceşti de ceai de coriandru după cele două mese principale (cu atît mai mult după un dejun sau o cină copioasă) este metoda principală de prevenire a aerofagiei, a digestiei proaste, a spasmelor sau a meteorismului. Această plantă favorizează secreţiile gastrice şi expulzarea gazelor intestinale ce se fac vinovate de balonări.

Uşor calmant şi antiseptic

Ceaiul de coriandru calmează şi durerile provocate de contuzii şi ajută organismul să lupte împotriva gripei, ca urmare a uşoarei sale acţiuni bactericide (îndulciţi-vă infuzia pentru a o face mai energetică).