Isteria

Se manifesta sub forma unor crize de plans sau de ras, senzatii de sufocare, mutism, tulburari de sensibilitate, pareze sau paralizii. Se descriu come isterice, cand bolnavul nu mai reactioneaza nici la cele mai puternice excitatii externe. in Evul Mediu astfel de persoane bolnave, care se aflau intr-o stare de totala relaxare, erau considerate posesoare de puteri demonice. Daca nu reactionau la proba arderii cu fierul inrosit, erau condamnate la moarte si arse pe rug. Nu de putine ori crizele izbucneau in masa.
O criza de isterie apare in circumstante psiho-emotionale deosebite: certuri, conflicte sentimentale.

Dupa criza bolnavul isi reia activitatea, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
in antichitate isteria era considerata o suferinta specifica femeii, ea fiind cauzata de imbolnavirea organelor genitale. De aici si numele de isterie (hustera in limba greaca inseamna uter). Dupa ce multe secole isteria a trecut in randul bolilor mintale, Freud a incadrat-o in grupul nevrozelor.

Medicina traditionala explica isteria (Ye Si Ti Li) ca un exces energetic in meridianul cordului si vase-sex. Daca este plenitudine in meridianul cordului, bolnavul rade fara incetare, iar daca este vid, el plange intruna.

Se recomanda a fi stimulate punctele: LP7, meridianul splinei, situat la mijlocul pliului pumnului - dispersie, PC5, meridianul pericardului, folosit pentru crizele de mutism, situat in apropierea marginii interne a antebratului, la 1 CUN deasupra pliului pumnului - dispersie, PC4, folosit pentru orice fel de isterie, situat la 1,5 CUN deasupra pumnului, in apropierea marginii interne a antebratului - tonifiere.