Proprietatile terapeutice ale aliorului

Denumire stiintifica: Euphorbia amygdaloides
Denumirea populara: alior, buruiana de friguri, buruiana de negi, buruiana de raie magareasca, laptele canelui, laptele lupului, laur, laptic, lilinar.

In traditia populara: plantele bine dezvoltate si inflorite se foloseau in multe sate, pentru vopsitul oualor in galben sau a firelor si tesaturilor.
Aliorul, dozat cu grija de batranele mestere, a avut multe intrebuintari in medicina atat in cea umana cat si veterinara. Latexul plantei se folosea contra pecinginei, negilor si buretilor sau pistruilor.

In zona Branului se punea in urechi contra durerilor de masele.
Tulpinile florifere se fierbeau si decoctul ajuta la spalarea ranilor si raia.
Planta fiarta se punea in legaturi contra durerilor de cap.

Se bea cu apa calda ca purgativ, iar in hapuri, cu faina de grau, se lua pentru dureri de stomac.
Se fierbe in lapte dulce, ori numai in apa si se dadea contra frigurilor. Era folosit si la dureri reumatice, sau rani pe trupul bolnavilor. Se fierbea aliorul cu apa si cu zeama obtinuta se spalau, iar cu vrejul se faceau oblojeli la trup. Nu se mai foloseste ca planta medicinala fiind abandonata deoarece s-au descoperit altele cu efecte mai puternice in afectiunile la care se folosea si care pe deasupra nu mai sunt toxice.

Compozitie chimica: latex, guma, rasini, uleiuri grase si eterice, tanin, albumina, etc.
Proprietati: are efecte contra distrugerii micozelor si este foarte util in tratarea eczemelor. Se mai poate folosi de asemenea la tratarea viermilor intestinali si ca revulsiv extern.

Toxicologie! Planta este otravitoare asa ca se va lua intern cu mare atentie. La ochi poate sa produca orbirea. Semintele pot chiar sa omoare un om.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: negi, pecingine, etc.
Folosire: se utilizeaza latexul care se aplica local. Se obtine din planta proaspata.