Macris

Denumire stiintifica: Rumex acetosa Fam. Polygonaceae.
Denumiri populare: corlegeni, cratica de gradina, dragavei, glojdani, iarba macris, macrici, macris bun, macris de munte, macris, mocris, schiaz, stevie.

In traditia populara: decoctul frunzelor se lua ca racoritor contra fierbintelii la friguri. Plamadit cu sofran in rachiu de drojdie, se lua dimineata contra galbinarii. Ceaiul se mai lua in bolile de rinichi.

Compozitie chimica:
acid oxalic, tartric, crisofonic, vitamina C, antraglicozizi, glicozizi flavonici, acizi organici, grasimi in cantitate redusa, clorofila, saruri minerale diverse. Vitaminele: A, B, C, PP.
Actiune farmacologica: aperitiv, laxativ, alcalinizant, diuretic, depurativ, antiscorbutic.
Contraindicatii: sunt interzise la cei cu afectiuni pulmonare ca astm, artritism, guta, reumatism, colici nefrotice, calculi cu urati in special.
Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni digestive, afectiuni ale nervilor periferici, afrodiziac, boli de ficat, cancer, diaree, furuncule, gastrita, hepatita, imunitate scazuta, intoxicatii ale organismului, paralizie, pareze, pecingine, tumori, ulcer.

Preparare:
-frunzele se pot consuma ca atare sau in diferite preparate culinare.
-Radacina maruntita se va pune 2 lingurite la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute dupa care se va strecura. Se pot consuma 2 astfel de cani pe zi.
-Radacina facuta pulbere se va amesteca cu alte plante in functie de afectiune si se va lua un varf de cutit sau chiar o lingurita de praf de 3 ori pe zi. Se va tine in gura timp de 10 minute dupa care se va inghiti cu putina apa. Este unul din tratamentele cele mai eficiente.
-Cataplasme de frunze fierte se pun pe abcese, furuncule, tumori albe (artrite tuberculoase cronice, cu umflarea tesuturilor).

Macris iepuresc

Denumire stiintifica: Oxalis acetosella Fam. Oxalidaceae.
Denumiri populare: macris de trifoi, macris de padure, macris iepuresc, macris pasaresc, macris trifoios, macrisor, pita-cucului, trifoi acru, trifoi iepuresc, trifoi macris.

In traditia populara: Ceaiul din frunze proaspete se lua contra frigurilor, contra durerilor de piept. Planta proaspata se folosea la oblojirea ranilor sau pentru paralizie.
Compozitie chimica: acid oxalic, oxalat de potasiu, tanin, mucilagii, pectine, enzime, principii sulfurate, saruri minerale, vitamina C.
Actiune farmacologica: diuretic, antidiareic, antiscorbutica, antidot in intoxicatii cu arsen si mercur.
Se indica in urmatoarele afectiuni: abcese, astenie de primavara, avitaminoze, boli hepatice cronice, cancer, diaree, digestie dificila, dureri de piept, febra, leziuni bucale chiar ulcerate, inapetenta, intoxicatii, rani, scabie, scleroza in placi.

Preparare:
-Frunze proaspete se mesteca in gura dupa care se inghit.
-Frunze proaspete se pun pe afectiunile pielii.
-Decoct din planta proaspata sau uscata. 2 lingurite se vor fierbe timp de 10 minute la 250 ml apa. Se pot consuma 3 astfel de cani pe zi.
-Decoct din radacina- 2 lingurite de radacina maruntita se va pune la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 15 minute la foc mic dupa care se va strecura. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.
-Pasta din frunze uscate si amestecate cu miere se aplica pe afectiunile pielii cu scop de cicatrizare
-Pasta din planta sau radacina in amestec cu untura sau lanolina in parti egale se va aplica pe leziunile pielii produse de scabie.