Leustean

Denumire stiintifica: Levisticum officinalis Fam. Umbelifere.
In traditia populara: frunzele se puneau in legaturi contra durerilor de cap. Se frecau cu ele la buba si contra "blandelor de ploaie", iar pisate se puneau la rani. Ceaiul din frunze se lua in tuse cu guturai si tuse magareasca. Radacina pisata si oparita se punea calda la junghiuri, fiind mustarul saracului, in multe parti. Ceaiul preparat din seminte se lua contra durerilor de stomac si in indigestii, iar decoctul frunzelor, ca diuretic. A fost intre leacurile obisnuite contra febrei tifoide. In Prahova, se muia un cearceaf in otet de vin, fiert cu radacina de leustean si se infasura bolnavul cu el. In alte parti se facea abur, cu o caramida fierbinte, peste care se turna otet de vin, fiert cu usturoi si leustean. La Nereju se folosea cu frunze de nuc, ulm si pelin.
In nordul Moldovei, frunzele se uscau, se pisau, se puneau in bors cu tarate de porumb si cu acesta se spala muscatura de sarpe la vite.

Compozitie chimica: toate partile plantei contin ulei volatil constituit din terpinol si alte terpene, derivati terpenici cumarinici si furanocumarinici precum si derivati ai acidului ftalic, rezine, hidrocarburi acizi numerosi intre care acidul acetic si benzoic.
In special in partile subterane sunt prezente grasimi, gumirezine, taninuri, saruri minerale si diferiti acizi organici, intre care alcooli terpenici si esterii lor care au si veroridol.
Actiune farmacologica: diuretica eliminand clorul si compusii azotati. Hipotensiv, sedativ neurogen. Mareste secretiile salivare si gastrice.

Regleaza ciclurile menstruale, deci are un efect emenagog si totodata calmeaza durerile. Expectorant pulmonar, normalizeaza scaunele si contribuie la reglarea digestiei.
Ajuta la refacerea copiilor debili. Este un carminativ.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni digestive, afectiuni ale glandelor salivare, afectiuni renale, anorexie, bronsite, cicluri menstruale dereglate, colici abdominale la copii, constipatie, debilitate, diaree, dismenoree, edeme cardiace si renale, gaze intestinale, hipertensiune, inapetenta, retentie azotata, stres, tahicardie, traheita, tulburari de ciclu, ulceratii tegumentare.
Preparare: frunzele proaspete se aplica pe ulceratiile externe ale pielii.
-Intern se poate consuma ca planta proaspata in salata sau in diferite produse alimentare ca si condiment.
-Ceai din planta proaspata sau uscata. O lingurita de planta la 100 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit 10 minute, se strecoara si se vor putea consuma 3-4 astfel de ceaiuri pe zi. In cazul in care nu este diabet, se va folosi indulcit cu miere poliflora.