Isopul

Denumire stiintifica: Hyssopus officinalis Fam. Labiatae

Este o planta de cultura.
Denumiri populare: cimbru de cel bun, cimbru de gradina, culecel bun.

Tratamente populare: ceaiul se lua contra tusei si a bolilor de plamani, precum si in reumatism si scrofuloza.

Compozitie chimica:
se recolteaza in timpul infloririi numai partile nelignificate (Herba Hyssopi) partile aeriene ale plantei contin peste 2% ulei volatil format din timol, pimen si pinocamfen, flavonoide, sesquiterpene, carvocrol, hidrocarburi terpenice, compusi oxigenati, ulei gras format din acid linoleic 54-62% alfa stearic, oleic si linolic. O substanta amara (hisopina) de natura lactonica numita marubiina, acid ursolic, beto-sitosterina, tanin, hisopina, gumi-rezine, zaharuri, lipide, substante minerale: calciu, natriu, fosfor, fier, cupru, sulf, molibden, mangan, aluminiu, alte saruri minerale, etc.

Actiune farmacologica:
are o puternica actiune antiseptica fiind un bun antibiotic, tonic- amara, astringenta, antisudorific, cicatrizant, antispastic asupra mucoasei netede si sedativ asupra sistemului nervos central, mai ales a centrului respirator. Produce de asemenea o usoara bronhodilatare fiind si expectoranta. E tonic amar, astringent, carminativ, impiedica infiltrarea grasa a ficatului, favorizeaza eliminarea apei din tesuturi.

Usureaza expectoratia producand eliminarea mucozitatilor de pe caile respiratorii si produce transpiratie. Previne balonarile. Este si astringenta extern. Stimuleaza pofta de mancare, regleaza functiile digestive. Ajuta in durerile de urechi sau de dinti.
Scade tensiunea arteriala. Slab diuretic. Dilata arterele. Antiseptic bronhic. Scade fragilitatea capilarelor.
Amelioreaza durerile reumatice. Cicatrizant al ranilor. Tonic nervos general. Calmant in cefalee. Vermifug.
Intra in compozitia ceaiurilor antiasmatice, pectoral nr 2 si sudorific.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: afectiuni hepatice, amenoree, anorexie, anxietate, ascita (favorizeaza evacuarea apei), astm, bronsita, calculoza renala si biliara, cearcane, cicatrizant al ranilor, colici, contuzii, echimoze, faringite, gastrite, gripa, guturai, hipertensiune(scade presiunea arteriala a sangelui prin dilatarea arterelor), indigestii, infiltrarea grasa a ficatului mai ales la alcoolici, isterie, laringite, leucoree (in special trichonomas), nevroze, oboseala fizica si intelectuala, rani infectate purulente, raceli, ulcere varicoase, tuse.

Administrare:
se poate lua cate un varf de cutit de praf de planta de trei ori pe zi. Se va tine sub limba timp de 5 minute dupa care se va inghiti cu putina apa.
-infuzie- o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se va strecura si se pot consuma pana la 4 cani pe zi.
-Tinctura. Din 50 g de planta maruntita se va pune in ea 250 ml alcool alimentar preferabil de 70°, apoi se va lasa timp de 15 zile agitand des. Se strecoara dupa aceia si se va putea folosi cate o lingurita diluata de 3 ori pe zi, sau doar ocazional la balon sau alte afectiuni mai minore.
Se mai foloseste in atomoterapie si se mai face si uleiul volatil care si el se poate folosi la o serie de afectiuni din cele de mai sus.